Redactia Saptamana Medicala
Reconstrucţia protetică oro-maxilo-facială prin folosirea protezelor din silicon poate reda pacientului o înfăţişare normală, cu înlăturarea implicaţiilor psihologice importante legate de problema medicală respectivă. Pacientul se poate declara însă nemulţumit de rezultatele protezării iar singura soluţie pentru a evita o astfel de situaţie este consultarea pacientului de către medicul protezist pentru fiecare pas al confecţionării protezei. Un rol important în acceptarea de către pacient a faptului că s-a făcut tot posibilul pentru ca el să fie ajutat, îl are psihologul.
Medicul trebuie să aibă permanent în vedere faptul că fiecare bolnav doreşte să dobândească o înfaţişare umană de care să fie mulţumit în primul rând chiar el. Pacientul vine la medicul protezist cu toată încrederea şi de aceea medicul trebuie să-i explice că i se va confecţiona o proteză ce va înlocui zona care lipseşte în măsura în care acest lucru este posibil.Fie că este o malformaţie congenitală, un accident, sau că pacientul a suferit o intervenţie chirurgicală de indepărtare a unei formaţiuni tumorale, medicul încearcă să găsească o soluţie. Soluţia de protezare poate însă să nu corespundă integral speranţelor pacientului chiar dacă ceea ce se obţine este maximum pentru ceea ce se poate face , legat de problema medicală respectivă.
Aici intervine rolul psihologului, care îl poate face pe pacient să se obişnuiască cu noua sa înfaţişare. Pacientul trebuie să înţeleagă faptul că această proteza are în principal un rol estetic şi de multe ori foarte puţin funcţional. Proteza îl poate ajuta pe pacient să se întoarcă la locul de muncă, acasă, aratând aproape normal fără a dobândi neapărat funcţionalitatea părţii protezate.
Reconstrucţia protetică oro-maxilo-facială prin folosirea protezelor din silicon poate reda pacientului o înfăţişare normală, cu înlăturarea implicaţiilor psihologice importante, care sunt cu atât mai mari cu cât defectul este mai mic , dar vechi, din fragedă copilarie. Sunt însă situaţii cu implicaţii medico-legale, mai ales când, influenţat şi de cei din jur şi de preţul ridicat al protezei, pacientul poate să nu fie mulţumit de imaginea sa după protezare, de multe ori ajungându-se şi în instanţă.
De aceea, de la prima prezentare a pacientului la medic pentru recostrucţia protetică, acesta trebuie să-i explice limitele acestei protezări, să-l fotografieze în diverse etape ale protezării, să-i vorbească despre ce se poate obţine legat de cazul său, să-i prezinte şi alte cazuri, să-i i-a acceptul în scris. În cazul unui copil, acceptul se i-a de la ambii părinţi.
La final, la predarea-fixarea protezei, pacientul trebuie să declare în scris că a înţeles totul şi este de accord că rolul acesteia este în primul rând estetic, uneori şi funcţional, dar cu anumite limite. Trebuie să înţeleagă modul de întreţinere, îngrijire a tegumentului din jur, riscurile şi comlicaţiile ce pot apărea. Este necesar să se prezinte oricând este nevoie sau periodic la control, la medicul curant.
