Prof. Univ. Dr. Maria Rotaru
Complianța și aderența la tratament
Complianța la tratament implică adeziunea bolnavului la indicațiile medicale, care includ tratamentul medicamentos, regimul alimentar, modificarea stilului de viață, precum și acceptarea supravegherii medicale și a controlului periodic. De aceea, în cadrul bolii psoriazice, complianța la tratament este esențială pentru managementul bolii și poate îmbunătăți semnificativ răspunsul clinic și calitatea vieții pacienților. Există numeroși factori și variabile care influențează complianța pacienților la tratament: o bună relație medic – pacient, încrederea în tratamentul prescris, cunoașterea modului de administrare.
Aderenţa terapeutică implică colaborarea voluntară a pacientului în consens cu planul terapeutic stabilit de medic şi înțeles acceptat de pacient. De aceea, aderența la tratament este cel mai important factor care influențează pe termen lung rezultatele tratamentui și presupune participarea activă a pacientului, în relația medic - pacient. Factori importanți în aderența la tratament sunt statutul civil și socio-economic, nivelul de educație, cultura și satisfacția pacienților cu tratamentul prescris.
Non-aderența la tratament reprezintă o problemă cronică cu impact atât asupra cadrelor medicale cât și a pacienților în ceea ce privesc bolile care necesită medicație cronică, precum psoriazisul vulgar. Studiile arată că până la 40% dintre pacienți nu își administrează tratamentul corespunzător, ceea ce afectează răspunsul terapeutic în practica medicală. Complexitatea problemei constă în mulțimea de factori care influențează aderența. Majoritatea pacienților cu psoriazis încep tratamentul prin medicație topică. Pe de o parte, pacienții cu psoriazis vulgar cronic renunță la tratament din cauza ineficienței și consideră că nu vor obține un rezultat mai bun odată cu continuarea terapiei, în special în cazul terapiei topice. Unii pacienți consideră, în timp, că majoritatea tratamentelor topice nu sunt eficiente sau sunt consumatoare de timp.
Alegerea tratamentului inițial poate fi crucial pentru a asigura complianța pacientului la tratament pe termen lung. În cazul pacienților care urmează tratament topic pentru psoriazis s–a constatat că aceștia au tendința de a subdoza medicamentul, de a simplifica schema primită de la medic prin aplicarea unei cantități insuficiente de tratament topic sau de a sări peste aplicări din cauze diverse (cosmetic, confort). Pacienții cu psoriazis tind să fie mai complianți la terapii cu profil de siguranță ridicat și care necesită administrări mai puțin frecvente. La fel ca și în cazul celorlalte tratamente topice sau sistemice, și în cazul terapiilor biologice aderența și persistența pacienților sunt suboptimale. Totuși, aderența la terapiile biologice tinde să fie mai mare decât în cazul celorlalte terapii. O mai bună înțelegere a determinanților aderenței la tratament poate ameliora răspunsul la terapia propusă pacientului cu psoriazis și poate duce la creșterea calității actului medical și satisfacției pacientului.
Numeroase strategii pentru îmbunătățirea complianței au fost sugerate și se subliniază că, pentru a spori înțelegerea complianței pacientului cu psoriazis, medicul trebuie să pună accentul pe credințele și percepția pacientului în legătură cu boala și cu managementul acesteia. Îmbunătățirea relației medic – pacient poate ameliora complianța la tratament, încrederea pacientului în medic fiind strâns legată de comunicarea eficientă dintre cei doi. De multe ori pacienții primesc informații insuficiente despre diagnostic, administrarea tratamentului, durata și complicațiile bolii.
Medicul are datoria de a educa pacientul în legătură cu boala sa și de a oferi instrucțiuni detaliate asupra modului de administrare, aspect care poate crește complianța la tratament a pacienților cu psoriazis.
