Asist. Univ. Dr. Adriana Cojocaru
„Toate bolile încep în intestine.”- Hipocrate, sec. III î.Hr.
Chiar dacă acum câțiva ani ar fi fost mai dificil de crezut că există o corelație între microbiota intestinală și creier, acum se vorbește tot mai des despre acest lucru și se fac tot mai multe studii care evidențiază necesitatea alegerii unei alimentații în concordanță cu coabitarea bacteriilor microbiene bune de la nivelul intestinului, pentru a preveni tulburările afective.
Microbiota cuprinde microorganisme cu rol principal în reglarea imunității. Toate acestea depind de factori precum naşterea, alăptarea, predispoziție genetică, factori de mediu, utilizarea antibioticelor, stresul emoțional și fiziologic etc. Microbiota intestinală comunică cu Sistemul Nervos Central (SNC) prin căile neuroimune, neuroendocrine și căile neuronale formând acest supranumit ax de reglaj. Sistemul nervos enteric (SNE) și sistemul nervos central (SNC) iau naștere din același țesut embrionar. Studiile recente au constatat rolul important al microbiotei în neuroplasticitate, atât la nivelul SNC cât și la nivelul SNE. Pentru fiecare mesaj transmis prin nervul vag, de la SNC către intestin, există 6 mesaje de la intestin către SNC.
Serotonina, o moleculă de semnalizare critică în axa intestin-mircobiotă-creier, este produsă majoritar de celulele enterocromatofine din intestin. S-a demonstrat că unele componente ale microbiotei intestinale au efecte benefice în tulburările psihice prin secreția de neurotransmițători. Astfel, tot mai multe studii susțin că prezența unei afecțiuni medicale cronice, precum bolile inflamatorii intestinale, este adesea asociată cu rate mai mari de anxietate și depresie în comparație cu populația generală, mai mult, simptomele acestor afecțiuni sunt mai severe în perioadele de boală activă cu evoluție mai gravă la pacienții depresivi.
La pacienții cu Boala Chron (BC), anxietatea sau depresia apare de 5 ori mai frecvent decât în populația generală, iar la pacienții cu Colită ulcerativă (CU), anxietatea apare de aproape 4 ori mai des și depresia de 2 ori mai des decât la lotul de control. Alte studii au arată că două treimi dintre cei cu o tulburare de anxietate (65%) și peste jumătate dintre cei cu o tulburare de dispoziție (54%) au avut primul debut cu 2 ani sau mai mult înainte de diagnosticul Boală inflamtorie intestinală (BII).
Experienţa BII este suficient de stresantă pentru a declanşa sau intensifica starea psihică, dar, totodată anxietatea sau depresia pot fi suficiente pentru a declanşa sau exacerba BII.
La copil și adolescent bolile inflamatorii intestinale pot perturba dezvoltarea psihomotorie şi fizică. În plus, medicamentele administrate pentru controlul afecţiunii sau intervenţiile chirurgicale pot afecta dezvoltarea fizică și pot conduce la dezechilibre psihologice şi scăderea performanţelor şcolare. Este importantă alianța terapeutică, colaborarea dintre gastroenterolog-familie-psiholog-psihiatru-școală și alte specialități.
