Dr. Elena Amăricăi
Medicina fizică și de reabilitare are un rol important în abordarea copilului cu arsură. Obiectivele reabilitării sunt următoarele: asistarea în îngrijirea rănilor, menținerea sau creșterea amplitudinii de mișcare pasivă și activă, menținerea sau creșterea forței și a rezistenței musculare, promovarea creșterii și dezvoltării corespunzătoare a copilului, limitarea deformărilor, a cicatricilor hipertrofice și a contracturilor.
Posturarea și ortezarea
Posturarea și ortezarea în timpul fazei acute contribuie la controlul edemelor, furnizează suport pentru extremitățile edemațiate, limitează contractura și pierderea mobilității articulațiilor afectate. Referitor la utilizarea ortezelor trebuie avute în vedere integritatea pielii, edemele existente, dar și dimensiunea corespunzătoare a acestor dispozitive.
Amplitudinea de mișcare articulară
Mișcările pasive sunt adresate copiilor ce nu pot realiza în mod activ aceste mișcări. Mobilizările pasive au rolul de a menține elasticitatea structurilor articulare, a mușchilor și a tendoanelor, precum și de a limita apariția contracturilor. Exercițiile de stretching pot fi realizate de către fizioterapeut sau de către pacient. Stretching-ul trebuie efectuat progresiv, cu prudență, dar într-un mod susținut.
Mobilizările active au rolul de a controla edemele și de a iniția mișcarea precoce. Exercițiile active trebuie efectuate în timpul schimbării bandajelor, atunci când acestea nu restricționează mișcarea, iar fizioterapeutul poate observa limitări ale mișcărilor articulare datorate edemelor. Activități de tip jocuri pot ajuta copilul să participe la efectuarea mișcărilor active. Astfel de activități pot fi: aruncarea/prinderea unei mingi (în cazul arsurilor umărului/membrului superior), pedalatul (în cazul arsurilor membrului inferior), mișcările din baseball (pentru a promova rotația trunchiului).
Activitățile din viața zilnică (ADL: activities of daily living) trebuie adăugate pentru a recâștiga amplitudinea de mișcare. Pășitul în/dintr-un tub necesită o anumită amplitudine articulară la nivelul șoldului și genunchiului; ajungerea la un anumit dulap necesită o bună amplitudine de mișcare la nivelul umărului.
Copiii cu deficit muscular datorat decondiționării vor necesita asistare în efectuarea mișcărilor active. Exercițiile, fie ele active sau activ-asistate, stimulează feedback-ul senzorial, activarea circulației, menținerea/creșterea funcției musculare, prezervarea funcțiilor motorii fine și grosiere.
Arsurile la nivelul mâinilor necesită intervenții teraputice specifice. Folosirea precoce a mâinii afectate în performarea ADL-urilor va crește independența copilului și reluarea activităților de tip jocuri.
Masajul
Masajul la nivelul cicatricilor poate ajuta la îmbunătățirea supleței acestora. Tehnicile de masaj sunt efectuate de către un fizioterapeut specializat și vor fi învățate de către pacient sau familia acestuia. Masajul, asociat cu exercițiile specifice, trebuie continuate timp de 12-24 luni, timp necesar pentru maturarea cicatricilor.
Beneficiile exercițiului fizic
Studiile au demostrat beneficiile exercițiului fizic la copilul cu arsură, observându-se creșterea funcționalității fizice, creșterea masei și a forței musulare, precum și creșterea capacității cardiovasculare. Execițiul fizic care încorporează mișcări repetitive ale extremităților și care determină creșterea temperaturii trunchiului, creșcând astfel fluxul sanguin, poate influența elasticitatea cicatricii și determină creșterea amplitudinii de mișcare articulară. Copiii cu leziuni asociate de căi respiratorii au o toleranță la efort scăzută datorită scăderii capacității respiratorii. Acești pacienți au inițial un model obstructiv de afectare respiratorie ce durează până la 2 ani de la injuria inițială. Ulterior, vor dezvolta un model restrictiv ce poate dura până la 8 ani postinjurie.
Consecințe
Copiii ce au suferit arsuri, și în special cei cu leziuni extinse, vor prezenta afectări de ordin cosmetic și funcțional, cu probabilitate de a nu fi complet corectate. Implicațiile psihosociale includ acceptarea de către familie, prieteni sau colegi. Copilul cu arsură necesită spitalizare îndelungată, proceduri dureroase, reabilitare; afectările funcționării pot fi pe termen lung.
Cicatrizarea anormală poate cauza contracturi și limitarea funcționalității. Contracturile cicatriciale pot duce la restricții ale creșterii, având ca și rezultat distorsiuni ale structurilor anatomice, inegalități de membre sau chiar desfigurare.
Unul dintre principalii predictori ai rezultatelor funcționale este importanța mediului familial. Calitatea globală a vieții și adaptarea psihologică au fost cel mai bine prezise de coeziunea crescută în cadrul familiei, o mai mare expresivitate, și mai puține conflicte intrafamiliale. O a doua variabilă importantă pentru a prezice calitatea vieții este vârsta la momentul injuriei. Copiii mai mici au o calitate a vieții superioară, descurcându-se mai bine cu cicatricile lor și integrând diformitatea cu schema corporală în procesul creșterii și dezvoltării. În schimb copiii mai mari au dificultăți datorită necesității de a-și schimba imaginea corporală.
Copiii cu arsuri prezintă o calitate a vieții afectată. Se înregistrează modificări la nivelul următoarelor nivele: simptome fizice și senzoriale, impactul intervențiilor asupra cicatricilor, impactul asupra afectărilor secundare cicatricilor, factori personali, modificări pe parcursul evoluției bolii.
