Interviu realizat cu Dr. Marina Pîrcălabu, Președinte PMFB, Vicepreședinte FNPMF
În proiectul de buget pentru 2019, suma alocată medicinei de familie viza inițial o creștere de numai 6% față de anul trecut, insuficientă pentru realizarea unui act medical de calitate. Ce demersuri face federația FNPMF în acest sens?
Proiectul de buget a prevăzut într-adevăr o creștere de doar 6% inițial, însă în urma demersurilor organizațiilor medicilor de familie și chiar a multor medici de familie în nume propriu, în prezent este prevăzută o creștere de peste 20% față de anul 2018. Sigur că este insuficient, fiind necesară o dublare a finanțării, însă este un început. Demersurile FNPMF au fost variate. Am făcut calcule clare, exacte, pentru a pune pe masa Guvernului și a parlamentarilor sumele exacte necesare pentru finanțarea cabinetelor, măcar să putem crește salariile asistentelor și să crească puțin și venitul medicului. Am pus aceste calcule în documente, adevărate note de fundamentare, pe care le-am înregistrat la Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate, Secretariatul General al Guvernului și le-am trimis și fiecărui parlamentar în parte. Repetam acești pași de mai multe ori pe an, atât când se stabilește proiectul de buget și când se votează, cât și la fiecare rectificare bugetară. Solicităm de asemenea și audiențe, pe care rareori le primim, dar știm că toți oamenii politici cunosc problemele și argumentele noastre. Le repetăm de atât de mulți ani și, din păcate, de multe ori a fost nevoie și de acțiuni de protest pentru a ne face auziți.
Medicul de familie reprezintă prima linie, realizând legătura între pacient și sistemul național de sănătate. În cazul subfinanțării ne putem confrunta cu o migrație a medicilor?
Desigur! Și nu doar cu o migrație a medicilor. Sunt mai multe probleme. Unii medici de familie dar și asistente medicale care lucrează în cabinetele de medicina familiei aleg să plece în străinătate. Alții aleg să plece în sistemul public de sănătate, dar în alte ramuri - medicina școlară, îngrijiri la domiciliu, îngrijiri paliative, medicina muncii, sistemul de urgență. Sunt și mulți medici care se pensionează, deși pensiile sunt foarte mici.
Dincolo de aceste plecări din sistem, o problemă foarte serioasă este reprezentată și de influxul de medici în sistem - absolvenții de medicină nu mai aleg medicina de familie la rezidențiat iar cei care totuși o aleg nu o practică după ce termină pregătirea. Cum poți alege să lucrezi pentru 2.000-3.000 lei venit lunar ca tânăr specialist angajat sau patron al propriului cabinet, după ce ca medic rezident în ultimul an ai avut 5.000 lei venit lunar net, ca angajat bugetar? Mulți tineri aleg să facă o a doua specializare, să rămâna în continuare rezidenți.
Anul trecut au existat întârzieri la plata medicilor care lucrează în Centrele de Permanență, ce au fost create special pentru asigurarea continuității asistenței medicale primare în zonele rurale sau izolate. Ne puteți spune dacă s-a remediat această problemă?
A existat o rezolvare parțială. În final, la sfârșitul anului, colegii au primit sumele întregi, conform prevederilor contractuale. Însă, de foarte mulți ani plata pentru centrele de permanență este întârziată, parțială și s-a întâmplat odată chiar să ni se ceară bani înapoi, din cauza unei erori legislative. Până la urmă situația a fost rezolvată prin amnistie fiscală.
Anul trecut cineva din administrația centrală pur și simplu a uitat să aloce banii necesari pentru a acoperi costurile cu centrele de permanență și problema n-a putut fi rezolvată decât la rectificarea bugetară. Banii sunt alocați în bugetul Ministerului Sănătății, transferați apoi la casele de asigurări de sănătate și apoi medicilor. Anul acesta par să fie suficiente fonduri alocate dar vom afla peste câteva luni care este realitatea. Dacă se vor înființa centre noi, banii nu vor ajunge din nou.
Care este situația organizării cabinetelor individuale ale medicilor de familie din punct de vedere financiar, în contextul subfinanțării?
Ca și finanțarea - undeva la jumătatea drumului. Majoritatea cabinetelor au un medic și o asistentă medicală. În cele mai multe cazuri ar trebui să existe și un registrator medical și/sau o secretară pentru programări, probleme administrative, ca în orice clinică medicală modernă. Din punct de vedere al dotărilor, există o dotare minimă obligatorie, care nu este chiar atât de minimă! Suntem obligați să avem inclusiv masă ginecologică, negatoscop pentru radiografii - deși aceste dotări sunt destul de depășite în secolul XXI. Pentru recoltările și consulturile din sfera ginecologică ce se fac în cabinetul de medicina familiei nu este nevoie de o masă ginecologică iar radiografiile sunt acum majoritar digitale, transmise pe CD și vizualizate pe calculator.
Sunt și colegi care au obținut mai multe competențe profesionale și care au dotare suplimentară, achiziționată din fonduri proprii - ecograf, electrocardiograf, holter, minianalizatoare, lasere pentru fizioterapie, dermatoscoape, etc. Dar nu atât de mulți cât ar fi posibil dacă am avea o finanțare corespunzătoare. În cabinetul medicului de familie ar putea fi rezolvate bine și în siguranță multe probleme medicale, pentru care medicul de familie este pregătit corespunzător.