Dr. Adriana Nicoleta Cavasi
Pandemia COVID-19 a devenit o imensă provocare nu numai pentru specialitățile de boli infecțioase, pneumologie, terapie intensivă, dar și pentru celelalte specialități medicale. COVID-19
nu mai poate fi privit unilateral ca o afecțiune pur respiratorie, ci trebuie considerat ca o disfuncție multiorganică. Deși afectarea hepatică este de cele mai multe ori ușoară, totuși hipertransaminazemia poate indica o evoluție către forme severe de COVID-19.
De asemenea, impactul infecției SARS-CoV-2 asupra pacienților cu boli hepatice cronice sau cu transplant hepatic nu poate fi neglijat.
Principalele provocări din domeniul hepatologiei cauzate de această pandemie sunt reprezentate de: afectarea hepatică din cadrul COVID-19; consecințele COVID-19 la pacienții cu boli hepatice preexistente; influența afecțiunilor hepatice asupra evoluției COVID-19 și managementul pacienților cu afecțiuni hepatice în perioada pandemiei.
Afectarea hepatică asociată COVID-19 se definește ca orice leziune hepatică care apare în cursul evoluției sau terapiei COVID-19 la pacienți cu sau fără boli hepatice preexistente.
În patogeneza leziunilor hepatice sunt implicate mecanisme directe (citotoxicitate cauzată de replicarea virală activă la nivel hepatic) și mecanisme indirecte (furtuna citokinică din cadrul sindromului de răspuns inflamator sistemic, leziunile hepatice induse medicamentos, hepatita ischemică secundară hipoxiei, endotelitei, coagulopatiei sau insuficienței ventriculare drepte și exacerbarea unei afecțiuni hepatice preexistente).
Transmiterea fecal-orală este o cale alternativă de transmitere a infecției SARS-CoV-2 și axa intestin-ficat reprezintă o cale potențială de infectare a ficatului. Persoanele cu boli hepatice preexistente sunt mai susceptibile pentru apariția manifestărilor gastrointestinale –grețuri, vărsături și diaree.
Leziunile hepatice induse de medicamente reprezintă o cauză frecventă a leziunilor hepatice asociate COVID-19. Medicamentele antivirale utilizate în terapia COVID-19 sunt metabolizate hepatic. Paracetamolul determină necroză hepatocelulară doar prin supradozaj. Hidroxiclorochina cauzează rar hipertransaminazemie, probabil prin hipersensibilitate. Azitromicina poate cauza leziuni hepatocelulare la un interval de 1-3 săptămâni de la administrare. Remdesivir a fost asociat cu hepatocitoliza la 5-23 % dintre pacienți și cu hiperbilirubinemie la 10%. Lopinavir/Ritonavir a determinat creșterea transaminazelor la 4.8% dintre utilizatori, iar Favipiravir la 2.6-7.6%. Corticoterapia utilizată pentru controlul răspunsului inflamator sistemic induce steatoza hepatică, crește riscul de reactivare a virusului hepatitic B și favorizează apariția peritonitei bacteriene spontane la pacienții cu ciroză decompensată. Tocilizumab poate fi implicat în creșterea transaminazelor, reactivarea virusului hepatitic B și rar în hiperbilirubinemie; nu se recomandă în ciroza hepatică decompensată.
Factorii de risc pentru leziunile hepatice asociate Covid-19 sunt: formele moderate și severe de boală (mai ales în formele critice, pacientul este expus la multiple agresiuni în secțiile de terapie intensivă – medicație, instabilitate hemodinamică, furtună citokinică, ventilație mecanică), sexul masculin, vârsta, bolile hepatice preexistente, medicamentele și produsele herbale.
