Redactia Saptamana Medicala
Esofagul reprezintă porțiunea tubului digestiv ce continuă faringele și prin care alimentele ajung în stomac, pentru a fi procesate. Uneori, la nivelul său, pot apărea diverse neoplazii. Cele mai frecvente tipuri de tumori maligne ale esofagului sunt reprezentate de: adenocarcinomul esofagian (cu punct de plecare din celulele glandulare producătoare de mucus) și carcinomul scuamos (origine din celulele plate scuamoase esofagiene).
Dezvoltarea cancerului esofagian se poate face pe un fond genetic la care se pot asocia o serie de factori de risc comportamentali și aici menționăm vicii precum: fumatul, consumul cronic de alcool, stilul alimentar, expunerea la anumite substanțe toxice dar și factori ce țin de vârstă, afecțiuni asociate sau istoric personal de cancer. De asemenea, boala de reflux gastro-esofagian și esofagul Barrett (în care celulele esofagiene își modifică structura în urma agresiunilor repetate ale sucului gastric) pot fi cauze de aparitie a bolii.
Simptomele cancerului esofagian diferă în funcție de stadiul bolii. Astfel, în stadiu precoce, simptomele pot fi absente. Odată cu progresia bolii se instalează dificultatea la deglutiție – disfagia – care este progresivă, de la alimente solide la cele lichide. Creșterea tumorii poate crea discomfort gastric sau poate comprima nervul larigian, cu paralizia corzilor vocale sau voce răgușită. Mai pot fi întâlnite o serie de simptome nespecifice, precum lipsa poftei de mâncare, scăderea semnificativă în greutate într-un interval scurt de timp, anemie, fatigabilitate etc.
Diagnosticarea cancerului esofagian pornește în general de la simptome, continuându-se cu analize de sânge și cu investigații paraclinice pentru confirmarea acestuia. Endoscopia digestivă superioară este folosită de primă intenție pentru vizualizarea directă a formațiunii tumorale, cu posibilitatea prelevării de biopsii pentru stabilirea tipului de cancer. Celelalte investigații utilizate sunt: ecoendoscopia, tomografia computerizată (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT), pentru determinarea extensiei loco-regionale a tumorii și stadializarii clinice preterapeutice.
Echipa noastră medicală abordează acest tip de patologie în format multidisciplinar, după cele mai noi protocoale, în încercarea de a obține rezultate oncologice foarte bune și o recuperare mai rapidă a pacientului.
Tratamentul cancerului de esofag depinde de stadiul acestuia și implică mai multe etape. Chimioterapia este un tratament medicamentos care are drept scop distrugerea atât a tumorii primare cât și a celulelor canceroase diseminate în organism. De asemenea, pentru controlul local se asociază radioterapia, prin care se expun celulele canceroase la radiații X și protoni. În ciuda evoluției din ultimele decenii a tratamentelor, cu apariția de noi produse farmaceutice de tipul terapiei țintite și a imunoterapiei, tratamentul chirurgical rămâne singurul cu caracter curativ atunci când are indicație.
O atitudine modernă a tratamentului chirurgical o reprezintă abordul minim invaziv atât la nivel abdominal – laparoscopia cât și la nivel toracic-toracoscopia. Avantajele acestui tip de abord sunt numeroase- vizualizare mai bună a structurilor, pierderi sanguine reduse, durere postoperatorie minimă, o rată scăzută de apariție a complicațiilor și deci o recuperare postoperatorie mai rapidă și o calitate a vieții mai bună.
În cele ce urmează vom prezenta cazul unui pacient în vârstă de 58 de ani, cu antecedente personale patologice de carcinom spinocelular slab diferențiat pelvilingual drept stadiu III, catalogat în stadializarea TNM ca fiind pT3, N0, M0, pentru care a urmat tratament chirurgical cu viză oncologică și 6 cure de tratament adjuvant radioterapic, concomitent cu chimioterapie de radiosensibilizare cu Cisplatin.
La reevaluarea imagistică la 1 an, s-a identificat o leziune activă metabolic la nivelul esofagului toracic, însoțită de o adenopatie satelită. Pentru completarea diagnosticului, pacientul a efectuat endoscopie digestivă superioară, ce a vizualizat la aproximativ 20 cm de arcada dentară o formațiune proliferativă de circa 15 mm diametru. Din aceasta se preleveaza biopsii, la care examenul histopatolog și cel imunohistochimic relevă aspect de carcinom scuamos non-keratinizant, slab diferențiat G3, cu marker de proliferare Ki 67 de 80%.
Analiza cazului în cadrul Comisiei Oncologice a indicat intervenția chirurgicală ca primă opțiune, având în vedere istoricul de radioterapie în doză terapeutică. Date fiind însă condițiile de pandemie, aflându-ne în imposibilitatea de a-i oferi un tratament chirugical imediat, pacientul a urmat tratament chimioterapic neoadjuvant cu Paclitaxel și Cisplatin, distribuit în două serii, ulterior fiind admis în secția noastră în vederea intervenției chirurgicale.
În luna noiembrie 2021 pacientul a fost supus unei esofagectomii subtotale prin triplu abord – minim invaziv în etajele toracic și abdominal și clasic la nivel cervical – prin care s-a realizat excizia subtotală a esofagului și a porțiunii superioare a stomacului, împreună cu ganglionii limfatici aferenți. Reconstrucția a fost realizată cu ajutorul unui tub gastric confecționat în timpul laparoscopic și care a fost anastomozat la esofagul restant în timpul cervical al operației.
Intervenția a fost efectuată cu instrumente de electrocoagulare și dispozitive de sutură mecanică moderne, pentru a exercita un traumatism minor asupra organismului și a obține rezultate postoperatorii superioare față de chirurgia clasică. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea rapidă a stării generale, cu reluarea precoce a alimentației orale, externarea efectuându-se în ziua a 12-a postoperator.
Echipa chirurgicală a fost alcătuită din: Col. medic dr. Victor Ștefănescu – medic primar chirurgie generală, dr. Sabrina Florea și dr. Mihai Vasile – medici rezidenți chirurgie generală. Echipa ATI a fost coordonată de Col. medic dr. Tudose Augustin – medic primar ATI.
Sursa: Spitalul Universitar de Urgență Militar Central
