Dr. Horatiu Bolosiu Prof.
Puţină lume ştie că excesul de sare în alimentaţie creşte riscul de instalare a osteoporozei şi, dacă această boală este prezentă, reduce şansa ca tratamentul să fie încununat de succes. Motivul este că, din punctul de vedere al sănătăţii oaselor, sodiul se găseşte în contradicţie relativă cu calciul.
Omul modern introduce în organismul său mai mult sodiu decât este normal. Necesarul din acest element este de aproximativ 2000 mg pe zi, ceea ce corespunde cu aproximativ o linguriţă de sare. Caculele arată însă că, în cursul unei zile, în organismul nostru intră o cantitate dublă. Or, se ştie că, pe lângă o cantitate optimă de sare ingerată, prin urină se elimină aproximativ 40 mg calciu, elementul care intră în compoziţia mineralului osos – hidroxiapatita. Rezultă că, pe lângă o dietă curentă, pierderea de calciu se dublează.
Excesul de sodiu nu provine numai din sarea pe care o adăugăm alimentelor, ceea ce într-o oarecare măsură poate fi evitat prin dietă hiposodată, ci există şi o cantitate „ascunsă”, introdusă odată cu consumul de alimente aparent inocente. S-a calculat că un surplus de 75% sodiu este achiziţionat prin utilizarea alimentelor procesate, cum ar fi pâinea, cerealele, carnea (îndeosebi mezelurile), sucurile conservate şi preparatele gen fast food.
Persoanele cu risc la osteoporoză sau care suferă de această boală vor trebui să ţină seama de aceste fapte şi să se pună la adăpost de spolierea calcică indusă de excesul de sodiu. Ce este de facut? Mai întâi, se impune minimizarea aportului de sare. Dieta hiposodată şi evitarea alimentelor mai sus menţionate sunt măsurile cele mai rezonabile în acest sens. Prin consultarea etichetelor de pe ambalajele alimentelor conservate putem afla cantitate de sodiu pe care o conţin. Dacă acesta depăşeşte 800 mg pe zi, ar trebui introdusă o dietă din care nu trebuie să lipsească carnea de peşte sau pui proaspăt preparată la grătar, legumele sote, cartofii copţi sau salatele, evident cât mai puţin sau deloc sărate. Dacă acest lucru nu este posibil, o măsură posibilă ar fi creşterea aportului de potasiu, care este un antagonist dietetic al sodiului, prin consumul de roşii, banane sau suc de portocale proaspăt preparat. Suplimentul de calciu de 1-1,2 g pe zi este o alternativă, ca şi cel de vitamină D, care sporeşte absorbţia calciului în intestin. Vitamina D poate proveni din alimente – gălbenuş de ou, peşte gras, ficat - sau altele cărora li s-a adăugat această vitamină – şi alimente zise fortifiate (lapte, unt, sucuri de legume sau fructe). O măsură mai comodă este suplimentarea vitaminei D sub formă medicamentoasă. În acest din urmă caz, aportul zilnic depinde de vârsta subiectului: 200 unităţi internaţionale până la 50 de ani, 400 u.i între 51-70 de ani şi peste 400 u.i după aceea.
Beneficiile limitării consumului de sare se adresează nu numai persoanelor cu osteoporoză, ci, cum se ştie mai bine, şi celor cu hipertensiune arterială şi nu numai.
