Martin Bikfalvi
Suplimentele sunt tratamentul pe care îl merităm înainte să ne îmbolnăvim.
Într-o Europă care se confruntă cu îmbătrânirea populației, boli cronice tot mai frecvente și un sistem medical suprasolicitat, ignorarea rolului strategic al suplimentelor alimentare este o eroare de sistem. Paradoxal, în timp ce știința recunoaște efectele fiziologice esențiale ale vitaminelor, mineralelor și extractelor naturale, reglementările europene interzic afirmarea clară a rolului lor curativ sau terapeutic. Se promovează astfel ideea că doar medicamentele „tratează”, iar suplimentele„ nu pot face mai mult decât să completeze dieta”. Nimic mai fals și mai periculos, aceasta este o abordare limitativă și contraproductivă pentru sănătatea publică pe termen lung.
Corpul uman se tratează prin nutriție
Suplimentele alimentare – tratamentul vieții sănătoase
Corpul uman se dezvoltă, funcționează și se apără eficient datorită aportului adecvat de nutrienți esențiali. Vitaminele, mineralele, aminoacizii, extractele vegetale și alți compuși bioactivi contribuie semnificativ la menținerea homeostaziei, susținerea funcției imunitare și creșterea rezistenței organismului în fața factorilor de stres și a bolilor.Toate procesele de regenerare, imunitate, vindecare și echilibru funcțional se bazează pe o matrice biochimică precisă, deficiențele acestora nu doar că slăbesc imunitatea și sistemele de apărare, ci generează direct patologii. Suplimentarea lor în perioade de carență sau stres oxidativ intens este un act terapeutic, chiar dacă nu este recunoscut oficial ca atare.
De ce alimentația modernă nu mai este suficientă pentru menținerea sănătății
Mulți oameni consideră că adoptarea unei alimentații echilibrate este suficientă pentru a furniza organismului toți nutrienții necesari. Cu toate acestea, numeroase studii și observații clinice arată că, în realitate, chiar și persoanele cu o dietă variată pot avea deficiențe nutriționale subclinice. Acestea pot afecta treptat funcțiile metabolice, imunitatea și capacitatea de regenerare a organismului.
Principalele cauze ale absorbției insuficiente a nutrienților includ:
- Calitatea scăzută a alimentelor moderne: utilizarea fertilizanților chimici, pesticidelor, proceselor de conservare, transportul îndelungat și prepararea termică excesivă duc la pierderea unei mari părți din conținutul natural de vitamine, minerale și fitonutrienți.
- Perioade fiziologice sau patologice care afectează absorbția nutrienților: convalescența după boli infecțioase, afecțiuni digestive (gastrită, colită, disbioză, permeabilitate intestinală crescută), tratamente cu antibiotice sau antiinflamatoare care perturbă flora intestinală – toate acestea pot reduce capacitatea organismului de a extrage eficient nutrienții din alimente.
- Stresul oxidativ crescut: perioadele de efort fizic sau mental intens, lipsa somnului, stresul cronic sau expunerea la poluanți cresc necesarul de antioxidanți și cofactori metabolici.
- Alimentația haotică sau săracă în nutrienți: stilul de viață urban, mesele pe fugă, consumul frecvent de produse fast-food sau semipreparate duc la o alimentație bogată în calorii, dar săracă în micronutrienți esențiali.
Toate aceste realități justifică necesitatea suplimentării nutriționale în mod rațional, adaptat contextului individual. A susține că suplimentele nu sunt necesare într-o societate în care stilul de viață și alimentația s-au schimbat radical este un anacronism care afectează sănătatea publică.
Limitările legislative
Conform Regulamentului 1924/2006 al Uniunii Europene, suplimentele alimentare sunt încadrate ca “alimente” și nu pot beneficia de afirmații curative. Această clasificare ignoră realitatea științifică și clinică a acțiunii biologice a nutrienților și extractelor naturale.
- Corpul se dezvoltă, funcționează și se apără natural prin nutrienți esențiali: vitamine, minerale, extracte, proteine.
- Suplimentele alimentare ar trebui să fie parte activă a menținerii sănătății, nu tratate ca simple „alimente ambalate diferit”.
- Suplimentele sunt esențiale în prevenție, sprijin în convalescență și în susținerea organismului în perioade solicitante, adjuvant în tratamentele de bază.
- Medicamentele ar trebui să fie ultima linie de apărare, când tot restul nu mai funcționează – nu prima soluție.
Paradoxul este și mai evident în situația în care vitamine, minerale și extracte – care separat pot avea afirmații aprobate – nu mai pot beneficia de aceleași afirmații atunci când sunt combinate în același produs.
Un alt aspect problematic este denumirea de „supliment alimentar”. Dacă un produs conține două sau mai multe ingrediente – de exemplu, vitamina C, zinc și un extract de Cordyceps – automat este încadrat ca supliment, fără dreptul de a face afirmații terapeutice. Dacă aceleași substanțe sunt comercializate separat, pot beneficia de afirmații aprobate. Această abordare este ilogică, întrucât sinergia între compuși este adesea benefică și dovedită științific.
Recomandările OMS în timpul pandemiei COVID-19
La începutul pandemiei COVID-19, Organizația Mondială a Sănătății a recomandat administrarea de vitamina C, vitamina D, zinc și quercetină pentru susținerea imunității. Aceste recomandări nu au venit cu avertismente privind administrarea separată a acestor substanțe, iar în practica clinică au fost utilizate frecvent împreună, cu rezultate pozitive.
În ciuda acestor recomandări, produsele care combină acești nutrienți nu pot fi promovate ca având efecte terapeutice, din cauza clasificării restrictive de „supliment alimentar”. Această contradicție subliniază nevoia urgentă de actualizare a cadrului legislativ european.
Reticența sistemului medical la integrarea suplimentelor
O altă barieră importantă este conservatorismul unei părți semnificative a corpului medical. Mulți medici nu sunt expuși în formarea profesională inițială la conceptele de nutriție aplicată, fitoterapie sau suplimentare strategică. Această lipsă de formare duce la scepticism sau chiar respingere a unor soluții validate științific, dar care nu sunt promovate de industria farmaceutică clasică.
Recomandarea suplimentelor alimentare ca tratament profilactic, adjuvant și/sau de consolidare a tratamentelor medicale nu este doar posibilă, ci este susținută de tot mai multe dovezi științifice.
De ce Uniunea Europeană nu recunoaște suplimentele ca tratament
În prezent, conform Regulamentului 1924/2006, suplimentele alimentare sunt considerate „alimente” și nu pot face afirmații curative. Această poziție este rezultatul unei combinații între nevoia de protecție a consumatorului, influența industriei farmaceutice și rigiditatea birocratică:
- Presiune industrială și interese economice
- Rigiditate birocratică
- Neînțelegerea holistică a sănătății
Modelul dominant în UE încă este alopatic și reactiv, nu preventiv și integrativ. Suplimentele, fitoterapia, nutriția medicală personalizată sunt tratate ca „alternative”, nu ca parte firească din medicina modernă de zi cu zi.
Redefinirea unui termen înșelător
Termenul de „supliment alimentar” este adesea înșelător și minimalizează importanța reală a acestor produse în contextul prevenției și terapiei moderne. Deși sunt încadrate juridic ca „suplimente”, în realitate, ele au o formă farmaceutică identică sau foarte asemănătoare cu cea a medicamentelor (comprimate, capsule, fiole, pulberi, siropuri, spray-uri etc.). Mai mult, conțin concentrații precise de vitamine, minerale, aminoacizi, acizi grași esențiali sau extracte vegetale standardizate – substanțe biologic active care nu pot fi obținute în aceleași cantități și forme din alimentația zilnică, oricât de echilibrată ar fi aceasta.
Aceste produse nu sunt simple „completări” ale dietei, ci intervenții nutriționale bine calibrate, cu rol în susținerea funcțiilor vitale, prevenirea dezechilibrelor metabolice, susținerea imunității, reglarea stresului oxidativ și chiar în reducerea riscului de boli cronice.
Este timpul ca medicina modernă să renunțe la prejudecăți și să integreze suplimentele alimentare – atunci când sunt formulate și administrate corect – ca instrumente esențiale în abordarea personalizată a sănătății. Suplimentele de calitate, cu formule validate științific, nu trebuie tratate ca simple „alimente”. Ele reprezintă intervenții nutriționale cu valoare terapeutică, utilizabile în scop preventiv, ca adjuvant sau suport în consolidarea tratamentelor medicale. Medicina viitorului trebuie să le recunoască drept o componentă firească a actului medical modern.
Necesitatea educației corecte
De asemenea, educația nutrițională și farmacologică trebuie extinsă în curricula medicală, pentru ca medicii, farmaciștii și alți specialiști să poată ghida pacienții în mod informat și responsabil. Suplimentele alimentare nu trebuie respinse sau promovate superficial, ci înțelese, evaluate și utilizate pe baza științei.
Integrarea responsabilă în medicina personalizată
Într-o epocă în care medicina se îndreaptă tot mai mult către abordări personalizate și preventive, suplimentele alimentare merită un loc bine definit, fundamentat științific. Nu ca înlocuitoare ale tratamentelor medicamentoase, ci ca parteneri complementari în consolidarea tratamentului în menținerea echilibrului fiziologic, refacerea organismului și prevenirea bolilor cronice.
Pentru ca această integrare să fie eficientă și sigură, este esențial ca recomandarea suplimentelor să se bazeze pe evaluări individuale, analize obiective și ghiduri clinice actualizate. Medicina viitorului nu se va mai rezuma la a trata boala, ci va avea ca obiectiv menținerea activă a sănătății – iar în acest demers, suplimentele alimentare, reglementate și utilizate corect, vor juca un rol central. Ele reprezintă instrumente reale pentru menținerea sănătății, prevenirea bolilor, creșterea calității vieții și susținerea proceselor naturale de vindecare.
A sosit momentul ca medicina modernă să recunoască faptul că prevenția activă, prin intermediul nutrienților, este cea mai eficientă, sigură și umană formă de tratament.
Ce ar trebui făcut, de fapt:
• Acordarea unui statut intermediar suplimentelor alimentare, situate între aliment și medicament, care să permită formularea de afirmații privind efectele asupra sănătății atunci când acestea sunt susținute de dovezi științifice, fără a fi necesar întregul proces de autorizare aplicabil medicamentelor.
• Implementarea unor campanii naționale și europene de educație nutrițională, fundamentate pe date științifice actuale, nu pe tendințe comerciale sau curente de opinie, pentru a crește nivelul de informare al populației și al profesioniștilor din domeniul sănătății.
• Integrarea nutriției și a suplimentelor alimentare în ghidurile clinice de practică medicală, în special în domenii precum prevenția, susținerea tratamentului, recuperarea post-boală, imunologia și geriatria, în care aportul nutrițional adecvat este esențial pentru menținerea și refacerea stării de sănătate.
Sănătatea se menține, nu doar se repară. Suplimentele sunt parte din tratamentul vieții sănătoase.
Referințe
1. Hemilä H, Chalker E. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database Syst Rev. 2013.
2. Martineau AR et al. Vitamin D supplementation to prevent acute respiratory tract infections. BMJ. 2017.
3. Perrone RD, Madias NE, Levey AS. Magnesium and Human Health: Perspectives from Clinical Research. Clin J Am Soc Nephrol. 2016.
4. Ammon HP. Boswellic acids in chronic inflammatory diseases. Planta Med. 2006.
5. Zhu JS, Halpern GM, Jones K. The scientific rediscovery of an ancient Chinese herbal medicine: Cordyceps sinensis. J Altern Complement Med. 1998.
6. EFSA health claims database: https://www.efsa.europa.eu/en/topics/topic/nutrition
7. Frontiers in Pharmacology (2020) – Cordyceps sinensis and its bioactive compounds: therapeutic potential in respiratory and metabolic disorders.DOI: 10.3389/fphar.2020.00290
8. National Institutes of Health (NIH) – Office of Dietary Supplements – Dietary Supplement Fact Sheets.
https://ods.od.nih.gov
9. World Health Organization (WHO) – Guidelines for the appropriate use of herbal medicines and dietary supplements.https://www.who.int
10. Elmadfa, I., & Meyer, A. L. (2019) – Vitamins and minerals – status and dietary intake. Nutrition, 31(1), 46-50. DOI: 10.1016/j.nut.2015.11.008
11. Lichtenstein, A. H., et al. (2021) – Guidance on the use of dietary supplements in clinical practice. Journal of Clinical Nutrition, 115(3), 560-575.
12. EFSA – European Food Safety Authority – Scientific opinions on nutrient reference values and supplement safety levels.https://www.efsa.europa.eu
13. Zempleni, J., Suttie, J. W., Gregory, J. F., & Stover, P. J. (2013) – Handbook of Vitamins. CRC Press, 5th Edition.
