Loredana Suatean Dr.
Depresia este o tulburare psihică cu o frecvenţă în continuă creştere, ce poate să apară la orice persoană şi la orice varstă. Impactul său asupra vieţii este foarte mare, deoarece afectează persoana în domenii multiple de activitate. Depresia înseamnă un dezechilibru emoţional profund, cu consecinţe directe în plan personal şi indirecte, asupra familiei, grupului social şi domeniului profesional.
Cauzele acestei tulburări au fost îndelung investigate dar încă nu există explicaţii lămuritoare. Ca în multe alte situaţii, se presupune că este vorba de un cumul de factori ce concură la apariţia manifestărilor depresive. Astfel, pe un fond de vulnerabilitate biologică acţionează factori psihologici, ce ţin de caracteristicile personalităţii individului, şi factori de mediu. Aceştia pot fi reprezentaţi de evenimente de viaţă negative, stres de intensitate şi durată variabile, uneori simple şi aparent minore nemulţumiri şi insatisfacţii.
În cele mai multe cazuri se poate identifica factorul trigger, care a reuşit să declanşeze boala, dar aceasta nu se întâmplă mereu. Uneori toate lucrurile par a merge bine şi, cu toate acestea, se instalează insidios depresia. Fie că ştim de unde vine, fie că apare “din senin”, urmările sunt la fel de grave.
Depresia e mai mult decât o simplă deprimare şi mai mult decât o stare trecătoare de rău, mai mult decât o lipsă de chef ori poftă de viaţă care să se poată depaşi prin propria voinţă. Depresia nu e o slăbiciune. Ea este o suferinţă şi o durere profundă, o tristete care îmbracă sufletul săptămâni şi luni de zile. Depresia preia controlul asupra corpului, gândurilor, emoţiilor, influenţând atât starea fizică cât şi modul în care se vede lumea. Este o lentilă închisă la culoare prin care bolnavul priveşte viaţa. Din cauza depresiei, mintea uită ce înseamnă bucuria şi speranţa şi nu mai ştie să simtă decât deznădejde, lipsă de încredere, descurajare. Lucrurile altădată plăcute şi interesul pentru lumea din jur îşi pierd importanţa, consecinţa fiind retragerea în sine, izolarea socială, evitarea sau ruperea legăturilor cu colegii, prietenii şi uneori familia. Imaginea de sine şi autostima se deteriorează simţitor, apar sentimente de vinovăţie, neputinţă, abandon, blamare, inutilitate şi lipsă de valoare. Gândurile sunt din ce în ce mai negre şi mai pesimiste, ajungând până la idei autolitice, motivate, sub presiunea bolii, de incapacitatea de a mai suporta imensa tristeţe şi de a fi o povară pentru cei din jur. Sinuciderea reprezintă o complicaţie de temut a acestei tulburări.
În plan somatic, depresia poate aduce o serie întreagă de simptome: dureri de cap, modificarea menstrelor, artralgii (durere localizată la articulații), ameţeli, disconfort gastric, diaree sau constipaţie, parestezii (înţepături, furnicături) la nivelul extremităţilor, sensibilitate la stimuli (luminosi, acustici) s.a
Tulburările de somn sunt printre cele mai frecvente şi se manifestă prin somn superficial, cu dese întreruperi, coşmaruri, insomnie sau somnolenţă. Caracterisc, apare insomnia terminală, cu trezire cu câteva ore mai devreme decât de obicei, cu o stare accentuată de rău matinal: oboseală, teamă, îngrijoare, ce se ameliorează uşor spre seară, fără însă a disparea complet. Scăderea apetitului alimentar este de asemenea frecventă, cu pierdere ponderală secundară, uneori îngrijoratoare. Mai pot să apară descreşteri ale libidoului, cu pierderea interesului pentru activitatea sexuală.
Întreg organismul e epuizat, există o oboseală inexplicabilă, activităţile simple, cotidiene necesită o concentrare şi un efort foarte mare. Greutatea în luarea deciziilor, dificultăţile de concentrare şi de memorare a unor informaţii obişnuite, încetinirea ritmului gândurilor, lentoarea vorbirii, pauzele lungi în conversatii, lipsa de modulaţie a tonului vocii sunt alte semne de depresie.
Relativ frecvent se asociază anxietatea, sentimentul de teamă fără motiv, îngrijorări disproporţionate pentru fapte de mică importanţă, nervozitate, iritabilitate, nelinişte, labilitate emoţională şi incontrolabile momente de plâns nemotivat sau insuficient motivat.
Fără un tratament adecvat, simptomele depresive pot dura săptămâni şi luni întregi.
Spre deosebire de alte afecţiuni psihice, depresia are un prognostic bun atunci când e diagnosticată şi tratată corespunzator. Principala modalitate de intervenţie este cea farmacologică, în prezent existând suficiente opţiuni medicamentoase. Cu toate acestea, medicamentul antidepresiv ideal nu există, de aceea e important de ştiut că:
• există o mare variabilitate de răspuns la medicaţia antidepresivă, în funcţie de caracteristicile fiecărei persoane, care nu poate fi determinată anticipat
• medicaţia antidepresivă nu dă rezultate pe loc, uneori fiind necesare chiar şi 1-2 luni înainte de instalarea efectelor pozitive (uzual, primele semne de ameliorare apar la 1-2 săptămâni de la debutul administrării)
• pot să apară, ca la orice alt medicament, reacţii adverse; acestea sunt de obicei moderate şi dispar în câteva zile de la primele administrări
• un episod unic de depresie se tratează 4-6 luni după recuperare; al doilea episod necesită până la 1 an de tratament
• medicamentele trebuie administrate în doza terapeutică (fără atingerea acestei doze, medicaţia e ineficientă)
• la decizia de oprire a tratamentului, aceasta se face prin scăderea gradată a dozelor, pentu a evita apariţia simptomelor de discontinuitate (acestea apar uneori şi la omiterea unei singure doze)
medicamentele antidepresive: 1. sunt eficiente; 2. nu sunt adictive; 3. nu îşi pierd eficienţa în timp; 4. nu au efecte negative nici dacă sunt administrate perioade lungi de timp. În paralel cu tratamentul farmacologic, se dovedeşte a fi utilă terapia psihologică. Aceasta poate avea uneori doar rol suportiv, însă de multe ori ajută la reconstruirea unei imagini pozitive, la identificarea zonelor personale de conflict, la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de coping, la a redescoperi tot ce s-a uitat sau s-a pierdut în urma unei astfel de tulburări.
Bibliografie:
American Psychiatry Association – Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV-TR,Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România, 2003
David Taylor, Carol Paton, Robert Kerwin – Ghid de terapeutică psihiatrică, ed. a şaptea, 2007
pisaroc ecaterina
Ași dori sa va întreb. ..Mă numesc pisaroc Ecaterina și am fost internată de patru ori la psihiatrie cu diagnosticul...episod maniacal nespecificata. -F30. 9 Doresc sa știu dacă mă pot pensiona cu acest diagnostic, am46 ani și am ajuns la 180 zile concediu medical.Va Mulțumesc din suflet pentru ajutor.
April 18, 2015, 12:35 p.m.Saptamana Medicala Administrator
Da, trebuie sa va adresati cabinetului de expertiza medicala de domiciliu. Dr. Ioana Soare, medic expertiza medicala
April 19, 2015, 9:01 a.m.ruben
Buna ,as vrea sa va intreb si eu ceva ,fac atacuri de panica ff mari nu pot trage aer ,am ameteli tremur ,si ma tin aproape 3 ,4 ore ma lasa cam 4 ore si ma iau iar ,dejapt sunt aproape mereu asa ,acum iau anxiar si tritico ,de 4 luni si nu simpt nici un efect ,nu pot iesi intre lume ,nu suport aglomeratia ,mie ff rau aproape tot timpul ,dar cel mai rau imi e cu neputerea de a trage aer in piept ,nu stiu ce sa mai fac ,va rom ami da o solutie ,va multumesc
Oct. 14, 2015, 9:52 p.m.Saptamana Medicala Administrator
Mergeti la medicul de familie!
Oct. 14, 2015, 9:54 p.m.Marius
incearca seroxat 20 mg vei simtii ameliorari dupa doar 2 sapt...serios
Oct. 15, 2015, 9:45 a.m.Saptamana Medicala Administrator
Eu iti recomand sa nu iei diverse de la unul si de la altul binevoitori ci sa mergi la medic. Pana atunci nu mai consuma cafea, alcool, tigari, redu stresul, du o viata normala
Oct. 15, 2015, 9:48 a.m.pim
Draga administratorule, puteai fi mai empatic si mai putin arogant cu un om care sufera, dincolo de sfatul foarte bun de a merge la medic si a nu se trata dupa ureche. Cineva cu simptomele de mai sus trebuie sa fie un om fragil, extrem de vulnerabil, iar tu i ai vorbit ca un felcer cu probleme de sntaxa, urat, foarte urat.
April 26, 2016, 2:16 a.m.