Psiholog Fulop Cristina
Constat că sunt mulți acei care nu au încredere în sine sau care au stima de sine subdimensionată sau se vizualizează pe sine distorsionat, supradimensionându-și minusurile și minimalizându-și calitățile.
Cel mai adesea aceste „concluzii” sunt determinate prin comparații diverse. De mult prea multe ori, comparațiile pe care le facem sunt nedrepte față de propria persoană, existând obișnuința de a compara între trăsături sau comportamente care nu sunt la fel, uneori chiar, care nu au nicio legatură sau asemănare.
Iată un model pe care sigur l-ați întalnit: persoana X apreciază la un coleg o trăsătură de personalitate, la altcineva admiră un tip de atitudine, despre altul gândește că se îmbracă foarte frumos, pe altul îl respectă pentru ceva anume și tot așa, în mod subiectiv, adună un mănunchi de “lucruri care îi plac” și creează “o entitate” (care nu există, în mod evident) care posedă doar atribute pozitive (oricum, subiectiv apreciate). Mai departe, compară propriile minusuri cu atributele (calitățile) entității și, firesc, ceea ce rezultă este total în dezavantajul lui. Tot demersul este încorect și nu poate avea la final, decât un rezultat negativ și în același timp, complet fals.
Chiar și atunci când reușim să fim mai obiectivi cu comparațiile pe care le facem, este dificil de evaluat gradul de rigoare. Acest lucru se întâmplă deoarece este dificil de măsurat trăsături, atitudini sau comportamente, fără aparate de măsură specializate. Totul este încărcat de subiectivism, fiind puternic influențat de o sumedenie de variabile, cum ar fi: percepțiile evaluatorului, dispoziția acestuia din momentul evaluării, prezența sau absența implicării emoționale (și dimensiunea implicării, atunci când există), eventualele proiecții pe care le face și multe alte aspecte care pot fi enumerate.
Ca atare, cel mai corect față de propria persoană este să conștientizăm că valoarea personală este intrinsecă și că ceea ce nu ne place sau nu apreciem la propria persoană, poate fi dezvoltat, modificat, eliminat sau măcar cosmetizat (dacă este înnăscut), astfel încât să obținem maxim de beneficii și să reducem prejudiciile la minim.
Fiecare dintre noi se naște cu un potențial care poate fi dezvoltat și cu setarea naturală către evoluție personală. Adăugând apoi credința că este important să acționăm pentru a ne înfrumuseța viața (orice ar însemna asta pentru fiecare), putem să ne dezvoltăm în direcțiile pe care le dorim. Începând cu vârsta adolescenței suntem capabili să operăm alegeri care să facă posibilă îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare personală, așa încât este important să fim prezenți psiho-emoțional în propria viață și să acționăm în aceste direcții, conștienți că încrederea în sine este un construct care devine în urma experimentării, adică a acțiunilor noastre care se finalizează atât cu reușite, cât și cu eșecuri. Doar experiențial înțelegem corect ce putem și ce nu putem, ce știm și ce avem nevoie să perfecționăm, ce este potrivit nouă și ce nu…
