Prof. Dr. Gabriela Radulian
Diabetul zaharat de tip 1 este o boală autoimună care determină distrugerea celulelor β pancreatice și astfel duce la deficitul absolut al secreției de insulină, producând-se astfel modificări atât la nivelul metabolismului glucidic, cât și proteic, lipidic și hidroelectrolitic. Diabetul zaharat de tip 1 este cea mai comună formă de diabet la vârste de sub 18 ani. Având în vedere că este o tulburare cronică, cu care pacientul va trăi toată viața, suportul psihologic este elementul primordial al creșterii aderenței la tratament pe termen lung.
După confirmarea diagnosticului, pacientul și familia acestuia sunt informați asupra tratamentului care urmează a fi instituit.
În cazul Diabetului zaharat de tip 1, tratamentul are patru componente esențiale, ce trebuie urmate deopotrivă:
- Insulinoterapia de tip bazal-bolus, care înlocuiește insulinosecreția fiziologică, încă de la debutul diagnosticului. Insulina poate fi administrată cu: seringi, penuri cu cartușe sau preumplute și sisteme de infuzie subcutanată continuă de insulină (CSII). Avantajele CSII sunt semnificative: scade riscul de hipoglicemii severe, îmbunătățește calitatea vieții, crește complianța la tratament pe termen lung, întrucât scade numărul de înțepături zilnice (acestea fiind cel puțin 4 pe zi: la fiecare masă, pentru administrarea insulinei bazale, pentru corecții sau eventuale gustări neprevăzute), ameliorează controlul glicemic (scade valoarea HbA1c cu peste 0.3%), scade variabilitatea glicemică, iar pe termen lung previne complicațiile microvasculare. Categoriile de pacienți la care CSII este imperios necesară sunt: copiii, tinerii la pubertate, vârstnicii, femeile însărcinate diagnosticate cu diabet zaharat de tip1.
- Dieta specifică, ce include calcularea numărului de carbohidrați și ajustarea dozelor de insulină ținând cont de factorul de insulinosensibilitate și de raportul insulină/glucide.
- Activitatea fizică regulată: cel puțin 30 minute de activitate fizică de intensitate medie-mare trebuie efectuată zilnic. Sportul are un beneficiu atât din punct de vedere metabolic (creste insulinosensibilitatea, iar corpul se dezvoltă armonios), cât și din punct de vedere psihologic (asigură interacțiunile sociale, schimbă starea de spirit, prevenind anxietatea și depresia la care sunt predispuși copiii cu diabet, crește stima de sine și se creează obiceiuri sănătoase pentru viitoarea viață de adult). Trebuie ținut cont însă de potențialul ridicat de a determina hipoglicemii sau hiperglicemii, dacă nu sunt ajustate dozele de insulină sau aportul de carbohidrați corespunzător efortului fizic depus.
- Instruirea copilului, a familiei acestuia și a celor din anturaj, din care fac parte inclusiv colegii și cadrele didactice. Deși pare ultimul, acest factor nu este cel din urmă, ci dimpotrivă, are o importanță covârșitoare, întrucât influențează toți ceilalți factori și asigură succesul acestei terapii complexe. Părinții copiilor diabetici ar trebui să informeze profesorii, diriginții, asistenții medicali de la școală și să îi instruiască despre ce presupune aceasta boală, să recunoască o hipoglicemie și cum să acționeze în aceasta situație. Este însă necesară transmiterea responsabilității și către tânărul cu Diabet zaharat tip1, pentru a putea crește încrederea în forțele proprii în caz de urgentă (hipoglicemie sau hiperglicemie).
Țintele HbA1c3:
- Pentru copii, ținta HbA1c recomandată este < 7,5%
- <6,5%, este standardul, cu excepția riscului major de hipoglicemie
- Pentru adulți <7%.
Provocările pacienților cu diabet:
Viața cu diabet poate fi dificilă și obositoare, deoarece nu există nicio pauză sau zi liberă de „vacanță“. Distresul provocat de Diabetul zaharat de tip 1 apare la cel puțin o treime dintre adolescenții cu diabet și are cauze multiple: frica de comă hipoglicemică și de eventualele complicații severe pe termen lung, restricțiile alimentare, teama de a fi marginalizat, frustrarea apărută atunci când toate eforturile par zadarnice, în ciuda efortului depus zi de zi pentru obținerea unui control glicemic bun. Distresul poate fi gestionat cu ajutorul suportului psihologic. De asemenea, este încurajată terapia de grup sau orice modalitate prin care copilul poate întâlnii alți copii cu aceeași problemă pentru a împărtăși fiecare din experiența sa.
Se recomandă monitorizarea glicemiei (minim de 4 ori pe zi), înainte de fiecare administrare a dozei de insulină, respectiv înainte de masă sau gustare, precum și înainte de culcare. De asemenea, se va verifica glicemia in situații specifice, cum ar fi activitățile fizice, și bineînțeles în cazul apariției simptomelor de hipoglicemie. Numărul mare de înțepături și anxietatea legată de incertitudinea controlului glicemic pot fi evitate prin accesarea sistemelor de monitorizare continuă a glicemiei, ce ajută la prevenirea hiperglicemiilor și hipoglicemiilor, deoarece semnalează tendința variațiilor glicemice în timp real, ceea ce îl ajuta pe pacient să acționeze în concecință.
