Borrelia este agentul cauzatir a bolii Lyme. Este o bacterie care se transmite prin muşcăturile de căpuşe din genul Ixodes (foto 1). Cele mai importante genotipuri de borrelia patogene omului sunt împreună denumite Borrelia burgdorferi sensu lato. Această genospecie include Borrelia afzelii, Borrelia garinii şi Borrelia burgdorferi sensu stricto. Infecţiile cu borrelia se pot manifestă dermatologic, neurologic sau prin dereglări intestinale.
https://smartlove.ro/stop-tick4
Expresia clinică a borreliozelor este divizată în 3 stadii:
Stadiul I: În prim-plan este erythema migrans (foto 2) care apare după câteva zile până la câteva săptămâni după infecţie şi se răspândeşte radial, după care intervine vindecarea, de la centru către margini. Aceasta este adesea însoţită de simptome comune răcelilor, cum ar fi febră, frisoane, dureri de cap şi stări de vomă. În cazuri rare se pot inflama şi nodulii limfocitari. În acest caz pot fi determinaţi serologic anticorpii din clasele IgM şi IgG. Borrelioza de stadiul I poate fi urmată de o vindecare spontană sau poate degenera în borrelioză de stadiul II sau III.
Stadiul II: Acest stadiu al bolii este caracterizat de manifestaţii neurologice, cardiace şi reumatologice şi se dezvoltă la mai multe săptămâni de la muşcătura căpuşei. Atacul asupra sistemului nervos apare fecvent sub forma radiculitelor (sindromul Bannwarth’s), mono sau plexoneurite şi motorii (des întâlnite fiind paraliziile faciale) şi disfuncţionalităţi senzoriale. Mai puţin frecvente sunt meningitele, mielitele, encefalitele şi vasculitele cerebrale. Anticorpii de tip IgG împotriva Borrelia burgdorferi pot fi detectaţi în proporţie de peste 90% la pacienţii în stadiul II.
Stadiul III: Manifestările caracteristice ale stadiului târziu de boală pot apărea la luni sau ani după apariţia infecţiei cu Borrelia şi survin prin implicarea cronică a încheieturilor, pielii şi a sistemului nervos central. Artrite distructive se dezvoltă în cele mai multe cazuri, predominante fiind articulaţiile late şi cele ale genunchilor. Forme tipice de acrodermatite cronice atopice sunt formate în epidermitele extremităţilor. Anticorpii de tip IgG se întâlnesc în 90-100% din cazurile care ajung în stadiul III, în timp ce anticorpii de tip IgM nu mai joacă un rol important.
Diagnosticul bolii Lyme este bazat pe anamneza pacientului, istoricul clinic şi determinarea anticorpilor împotriva antigenelor de Borrelia. Serologia joacă un rol important în descoperirea bolii Lyme şi în zilele noastre ajută foarte mult la obţinerea diagnosticului pentru cei mai mulţi pacienţi (foto 3). Pentru diagnosticul neuroborreliozelor determinarea anticorpilor sintetizaţi intracelular este de o importanţă decisivă.
VIsE: Cel mai important antigen în serologia borreliozelor
VlsE (prescurtare de la „Variable major protein-like sequence expressed”) este o proteină de suprafaţă a Borreliei burgdorferi (foto 4), care joacă un rol-cheie în strategia de supravieţuire a borreliei. După intrarea în organismul-gazdă, bacteria borrelia îşi schimbă constant suprafaţa, excretând această proteină, VlsE, şi în acest fel încearcă să scape de recunoaşterea şi eliminarea de către sistemul imun al gazdei. În schimb, această bacterie Borrelia cultivată (in vitro) nu excretă VlsE, ci doar în condiţii specifice (in vivo), sub acţiunea stresului imunologic. Prin urmare, acest antigen poate fi reprodus prin folosirea tehnicilor recombinate.
Paula Dimon
www.lymediagnostic.ro
