Displazia de şold reprezintă o anomalie congenitală a membrelor inferioare.
Caracteristicile bolii
- displazia cotilului şi a capului femural;
- cotilele sunt displazice;
- capetele femurale nu sunt conţinute în totalitate de cavităţile cotiloide, fiind plasate în fata lor;
- colul femural este anteversat.
Practic, este evidentă poziţia anormală a capului femural în articulaţia şoldului. În loc să fie bine fixat în articulaţie, capul femural se mişcă anormal sau poate chiar să iasă din articulaţie, situaţie în care vorbim despre luxaţia şoldului.
Etiologie
Afecţiunea apare sporadic sau în context familial, fiind condiţionată şi de factori genetici.
Displazia de şold poate fi tipica-apare la copii fara sindroame genetice, si teratologica-exista cauze antenatale, factori intrauterini ce determina apariţia ei. Poate fi unilaterala-in special la nivelul membrului inferior stâng sau bilaterala.
Frecventa de apariţie este de 1 ‰ ,( un anumit grad de instabilitate a şoldului se întâlneşte într-o proporţie mai mare -1/250 cazuri dar dislocarea adevărata a şoldului apare la 1/1000 cazuri ), cu preponderenta la rasa alba, fata de rasa neagra şi galbena.
Factori de risc în apariţia displaziei de şold :
- istoric familial pozitiv pentru această afecţiune ce apare în 12-33% cazuri.
- sexul feminin (80 %), din cauza susceptibilităţii mai mari la unul dintre hormonii materni - relaxina - care creşte laxitatea ligamentară;
- orice condiţie care determină restrângerea spaţiului intrauterin, conferind astfel mai puţin loc pentru mişcările fetale: oligohidramnios, greutate mare la naştere, prima sarcină;
- se asociază des cu torticolis şi metatarsus adductus;
- mai frecventă la şoldul stâng (în poziţia fetală obişnuită, şoldul stâng este forţat înspre adducţie împotriva sacrului mamei);
- mai frecventă la copiii născuţi prin operaţie cezariană sau în cazul prezentaţiei pelvine şi la cei care sunt îngrijiţi în secţiile de terapie intensivă;
- sarcina gemelară.
Anatomie patologică
- cotilul este aplazic, cu marginile anterosuperioară şi posterosuperioară rotunjite şi aplazice;
- rebordul cartilaginos al cotilului este deplasat în sus sau răsfrânt spre cotil;
- colul femural este anteversat şi priveşte înainte sub un unghi ≥ 60˚;
- capul femural este deplasat în sus la distanţă de cotil;
- există retard de osificare al nucleului capului femural (în mod normal apare la vârsta de 4 luni - în luxaţie nu apare până după vârsta de 7-8 luni);
- anteversia capului femural la 60˚;
- cotil plat;
- ligamentul transvers al acetabulului este lung şi gros
- ligamentul rotund este larg şi gros.
Semne clinice la nou-născut şi sugar :
- semnul resortului (manevra Ortolani) apare până la vârsta de 3 luni - efectuat de medic şi pozitivat prin auzirea unui clacment la mişcarea de flexie a coapselor pe bazin urmată de abducţia lor;
- semnul limitării abducţiei coapselor - în mod normal, coapsele se pot depărta până la planul pe care stă copilul. În displazia de şold, coapsele de pot depărta doar sub un unghi de 90˚;
- exagerarea mişcărilor de rotaţie (în mod normal până la un unghi de 90˚, în luxaţie până la o valoare de 180˚);
- asimetria pliurilor tegumentare de pe faţa internă a coapsei şi subfesier apare în 10% dintre cazuri, este sugestivă pentru displazie, dar nu e specifică acestei patologii, întrucât este influenţată de dispoziţia ţesutului celular subcutanat;
- asocierea frecventă cu picior valgus congenital (în special la fetiţe).
Semne clinice la copil după instalarea mersului
- scurtarea membrului inferior luxat;
- devierea fantei vulvare spre piciorul luxat;
- in ortostatism în luxaţia bilaterală apare lordoza lombară accentuată cu spaţiu mare între feţele interne ale coapselor;
- semne de ascensiune trohanteriană:
a) capul femural nu se mai palpează la baza triunghiului lui Scarpa, el aflându-se înainte şi în afară, în regiunea fesieră posterioară;
b) trohanterul mare depăşeşte în sus linia lui Nelaton Roser (în mod normal linia este tangenta la trohanter);
c) linia lui Shoemaker întretaie linia mediană a abdomenului sub ombilic (normal, se întretaie deasupra ombilicului);
d) triunghiul lui Bryant în luxaţie este dreptunghic, iar la şoldul normal conformat acesta este un triunghi isoscel;
e) semnul lui Trendelemburg pozitiv = sprijinul pe piciorul bolnav se face înclinând toracele de aceeaşi parte, iar bazinul se înclină în jos spre partea opusă. În luxaţiile bilaterale apare mersul legănat.
Semne radiologice în displazie :
- oblicitate mare a plafonului cotiloidian măsurat prin unghiul lui Hilgenreiner şi Faber = orizontală ce trece prin cartilajul lui Y şi tangentă la cotil. În mod normal, la naştere are un unghi de 30˚, care scade cu vârsta, în luxaţie acesta este > 30˚;
- ascensiunea metafizei femurale (măsurat din punctul cel mai ridicat de pe metafiza superioară şi proiecţia lui perpendiculară pe linia cartilajelor lui Y), care în cazul şoldului normal este de 7-8 mm, iar în luxaţie este doar de 6 mm;
- deplasarea laterală a metafizei femurale superioare;
- deplasarea în sus şi în afară a metafizei femurale superioare;
- semnul lui van Rosen - tangenta la marginea internă a diafizei femurale, în loc să cadă la mijlocul plafonului cotiloidian, trece prin partea externă a cotilului;
- întârzierea apariţiei - peste vârsta de 6 luni - a nucleului epifizar superior;
- dezvoltarea întârziată a ramurii ischiopubiene;
- nucleul capului femural nu e situat în cadranul inferointern al patrulaterului de ombredane ci în cel infero-extern în subluxaţie sau superoextern în luxaţie;
- unghiul lui Wiberg < 25˚- acoperirea precară a tavanului cotiloidian.
Diagnosticul este unul clinic şi ecografic (chiar de la naştere) sau radiologic. La vârsta de 4-6 luni se evidenţiază întârzierea în apariţie > 6 luni a nucleului de osificare epifizar superior.
Diagnostic diferenţial:
- luxaţia traumatică de şold
- luxaţia patologică (TBC, osteomielită, poliomielită)
- fracturi de col femural
- epifizioliza capului femural
- coxa vara congenitală
Tratamentul displaziei de şold are ca scop repunerea concentrică a capului femural în articulaţia şoldului pentru a obţine un mediu optim de dezvoltare normală a capului femural şi a acetabulului. Tratamentul este recomandat de medicul chirurg ortoped pediatru, după stabilirea diagnosticului de displazie de şold, constă în utilizarea de atele sau hamuri şi trebuie început imediat după diagnosticare, întrucât în primele 6 luni de viaţă şansele de succes se ridică la 95 %. Cea mai folosită metodă de tratament este utilizarea hamului Pavlik, în care copilul va sta cu coapsele în abducţie şi rotaţie internă, purtarea acestuia fiind necesară timp de 2-3 luni, în general până la dispariţia semnelor radiologice. De asemenea, sunt obligatorii examinări medicale repetate şi radiografii de control la interval de 30 zile pentru verificarea aplicării corecte.
Trebuie evitată folosirea a 2 pamperşi simultan, întrucât metoda este ineficientă şi oferă o falsă siguranţă familiei.
Tratamentul luxaţiei congenitale de şold
- ortopedic: tenotomia muşchilor adductori şi imobilizarea în aparate gipsate succesive de câte 30 zile iniţial cu coapsele în flexie, abducţie şi rotaţie externă la 90˚apoi cu creşterea unghiului la 120˚ şi în final în poziţie de extensie, abducţie cu bară la 30˚ şi rotaţie internă;
- chirurgical: repunere sângerândă a capului femural în articulaţie, artroplastie capsulară şi osteotomii de direcţie şi de sprijin folosite în caz de vicii de orientare a colului femural şi ale bazinului.
Complicaţiile bolii şi ale tratamentuluinomalii ale mersului
- redislocarea, redoarea şoldului;
- infecţie, hemoragie;
- necroza de cap femural.
monica
cum se trateaza intarzierea capului femural am un baiat de 4 ani si capul femrat abia se vede
April 6, 2016, 6:46 p.m.