Dr. Eugeniu Oleineac
Avem obligația morală de a îmbunătăți managementul durerii la copii, astfel încât generațiile viitoare să crească într-o lume în care durerea sa fie evitabilă, iar actul medical să nu fie asociat cu suferința.
Durerea este o parte inevitabilă a vieții, o senzație pe care o experimentăm cu toții la un moment dat. Funcția primară a durerii acute este de a proteja organismul de posibile leziuni, la nivel biologic, psihologic și social, de a facilita convalescența, prin evitarea pericolelor imediate și prin prevenirea viitoarele leziuni.
Cu toate acestea, mai ales în mediu spitalicesc, durerea poate să-și depășească rolul ei funcțional de supraviețuire și să existe doar ca o experiență negativă. Fiecare sugar, copil și adolescent va experimenta durere în anumite momente pe parcursul vieții. În ciuda omniprezenței sale, durerea la copii este încă înțeleasă lacunar şi reprezintă o provocare majoră pentru pacienți, familii, profesioniști din domeniul sănătății și societate în general.
Să facem ca durerea să conteze
Atunci când ne gândim la copiii care suferă durere, răspunsul nostru natural este unul de empatie și compasiune, vrem să le alinăm suferința și să îi facem să se simtă mai bine. Cu toate acestea, trebuie să RECUNOAȘTEM faptul că în mediul spitalicesc, gestionarea durerii nu primește întotdeauna atenția pe care o merită. De obicei, personalul medical este concentrat doar pe tratarea bolii de bază, problema durerii fiind deseori trecută cu vederea sau minimalizată. Un studiu efectuat în anul 2021 demonstrează că majoritatea covârșitoare - 80% a pacienților intervievați au resimțit durere după operație.
Expunerea prelungită la durere acută de intensitate mare de rând cu starea de stres, experimentate în perioada de îngrijire în secția de terapie intensivă pediatrică induc modificări cerebrale structurale și funcționale la nou-născuți și sugari demonstrate prin studii de neuroimagistică funcțională.
În plus, experiența negativă pe care un copil mai mare sau a unui adolescent o are în timpul sejurului în secția de terapie intensivă pediatrică, fiind exacerbată de severitatea bolii și de expunerea la proceduri dureroase, este asociată cu simptome de stres post-traumatic până la șase luni după externare.
Un alt exemplu relevant privind consecințele nefaste ale tratamentului inadecvat al durerii în perioada copilăriei este demonstrat prin faptul că durerea provocată de vaccinările repetate prin injecții fără măsuri preventive, cum ar fi o cremă anestezică, poate induce modificări la nivelul talamusului, astfel încât fiecare eveniment dureros nou poate fi amplificat până la catastrofizare, rezultând în teama semnificativă de ace în copilărie, se raportează că 20%-50% dintre adolescenți au teamă de ace.
La fel de bine este cunoscut și faptul că, durerea cronică la adolescenți este asociată cu oboseală, insomnie, deficit de concentrare, dereglări cognitive, dizabilități fizice și dereglări emoționale.
Realitatea este că durerea are un impact semnificativ asupra stării generale de bine a unui copil. În esență, durerea le poate fura copilăria, transformând ceea ce ar trebui să fie o perioadă de bucurie și descoperire în una de teamă și disperare.
Pentru ca fenomenul durerii la copii să conteze cu adevărat, acesta trebuie să fie văzut ca o problemă importantă de sănătate de rând cu alte probleme prioritare - cum ar fi mortalitatea infantilă, malnutriția, bolile infecțioase și cancerul.
Continuare în numărul viitor.
