Avem obligația morală de a îmbunătăți managementul durerii la copii, astfel încât generațiile viitoare să crească într-o lume în care durerea sa fie evitabilă, iar actul medical să nu fie asociat cu suferința.Continuare din numărul anterior
Clasificarea și mecanismele durerii:
Durerea poate fi clasificată sau descrisă în mai multe feluri:
Această clasificare ne ajută să definim durerea și să o descriem mai întâi contextual, apoi să decelăm mecanismele posibile (nociceptiv, neuropat sau nociplastic) și să stabilim caracterul acut sau cronic al acesteia.
Să facem durerea vizibilă
Pentru a trata mai bine durerea, trebuie să o evaluăm, să o facem vizibilă.
Evaluarea durerii la copii este un proces complex în care toate informațiile disponibile despre copil ar trebui să fie luate în considerare. Această evaluare nu este ușor de realizat, deoarece durerea este, prin definiție, o experiență mentală personală. Deși standardul de aur este auto-raportarea - când copilul își descrie direct experiența, acest lucru nu este întotdeauna posibil, astfel, alți parametri indirecți, precum expresia facială, modificările comportamentale, modificările parametrilor fiziologici (de exemplu, frecvența cardiacă, respiratorie), de rând cu explorările funcționale neurologice, pot fi de asemenea folosite pentru a evalua durerea.
Durerea poate fi evaluată prin:
1. AUTOEVALUARE - copilul ne va comunica singur nivelul intensității durerii cu ajutorul unui scor unidimensional
- SNS (scorul numeric simplu): pacientul este rugat să „acorde o notă” intensității durerii lui, de la 0 (fără durere) la 10 (durere maximal imaginabila).
- Scorul „Fețelor”, utilizat în special la copii cu varsta intre 3-7 ani. Pentru a exclude factorul de “abstractizare”, de obicei nedezvoltat la această vârstă, această riglă prezintă pe partea pacientului un șir de fețe care prin grimase evocă o anumită emoție care variază de la o față zâmbitoare până la o față tristă, plângătoare. Copilul este rugat să aleagă “fața” cu care se identifică cel mai mult la momentul examinării. Pe verso, examinatorul poate observa nivelul corespunzător al durerii.
2. HETEROEVALUARE - durerea este evaluată de către personalul medical/părinte – prin observarea comportamentului copilului și a altor semne vitale
Heteroevaluarea va fi aplicată în cazul copiilor nonverbali (nou-născuți, sugari, precum și copii care încă nu au o capacitate suficientă de abstractizare, pacienți necomunicanți sau incapabili să utilizeze vreunul din scoruri.
Scorul FLACC (Face, Legs, Activity, Cry, Consolability) - fața, picioarele, activitatea, plânsul și consolabilitatea se bazează pe observațiile făcute cu privire la fața pacientului, poziția picioarelor, activitatea copilului și dacă acesta este calm si consolat. Pentru fiecare dintre acești parametri de observație sunt atribuite puncte de la zero la doi.
Urmare în numărul viitor.