Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Durerea lombosacrată se întâlneşte la o proporţie de aproximativ 40% dintre gravide. Ea debutează în a 12-a săptămână de sarcină şi se accentuează în ultimul trimestru. De cele mai multe ori, durerea dispare după naştere, în rare cazuri persistând până la 6 luni postpartum.
Cea mai frecventă localizare a durerii este la nivelul regiunii sacroiliace sau la nivel lombar inferior, putând iradia sau nu pe membrele inferioare, fără să coboare dincolo de fosa poplitee. Localizarea durerii poate fi şi lombar înalt, aspect mai rar întâlnit, având caracter inflamator, ceea ce se traduce prin accentuare nocturnă.
Modificările posturale care însoţesc sarcina asigură echilibrul organismului, în condiţiile în care surplusul de greutate al unei sarcini normale este de aproximativ 12 kg. Uterul începe să crească spre anterior şi în sus, devenind organ abdominal, iar muşchii abdominali sunt destinşi, tonusul lor scăzând. Ei devin incapabili să menţină poziţia neutră a bazinului, iar acesta va bascula anterior. Centrul de greutate al organismului matern se deplasează anterior şi cranial. Consecinţele sunt reprezentate de accentuarea lordozei lombare şi de deplasarea spre posterior a corpului gravidei, din articulaţiile tibiotarsiene.
În urma eliberării unui hormon - relaxina - se produce o creştere a laxităţii articulare, care afectează articulaţiile sacroiliace, simfiza pubiană şi ligamentele longitudinale anterior şi posterior ale coloanei, cu apariţia unor solicitări anormale în aceste structuri bogat inervate. Scăderea tonusului musculaturii abdominale suprasolicită musculatura paravertebrală, care lucrează în regim ineficient (fibra musculară scurtată) din cauza accentuării lordozei lombare. Aceasta va duce, în final, la oboseală. Mecanismul durerii nocturne ar putea fi explicat de această oboseală musculară acumulată pe parcursul zilei, în urma ortostatismului prelungit, căreia i se alătură suprasolicitarea dezvoltată la nivelul articulaţiilor bazinului. Se mai pot adăuga şi modificările circulatorii determinate de uterul gravid, care comprimă vena cavă inferioară, alături de compresiunea structurilor nervoase.
Examenul fizic depistează suferinţe osteoarticulare preexistente sarcinii: discartroze, tulburări staturo-posturale ale coloanei vertebrale, coxartroză, malformaţii vertebrale. Examenul fizic poate evidenţia o posibilă suferinţă neurologică, de tipul radiculopatiilor, sau musculară, de tipul amiotrofiei. Este necesară evaluarea forţei musculare, a sensibilităţii şi a reflexelor osteotendinoase. Radiografia este o investigaţie care trebuie evitată pe parcursul sarcinii, mai ales că, în cel mai multe cazuri, evaluarea clinică este suficientă pentru stabilirea diagnosticului. Se poate recomanda rezonanţa magnetică nucleară în eventualitatea suspiciunii unei radiculopatii care să necesite intervenţie chirurgicală sau injectarea epidurală de preparate steroidiene.
Statisticile arată că aproape 50% dintre femeile gravide au durere lombară inferioară, dar în majoritatea cazurilor este uşoară şi trecătoare, dispărând după naştere. Elementul cel mai important este prevenirea apariţiei acestei dureri. Femeia trebuie încurajată să participe la programe regulate de exerciţii fizice, încă dinainte de a deveni gravidă.
Se consideră că o femeie care este capabilă să efectueze un program de activitate fizică de minimum 45 de minute săptămânal este mai puţin susceptibilă de a prezenta durere lombosacrată pe durata sarcinii. Totuşi, aceste activităţi fizice regulate nu anulează integral riscul apariţiei durerii lombosacrate. Înainte de sarcină trebuie depistate şi corectate eventualele modificări patologice ale coloanei, în special a celei lombare.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
