Ecocardiografia este prima investigaţie în cazul suspectării existenţei unei afecţiuni valvulare; aduce informaţii importante atât despre cauza disfuncţiei valvulare cât şi despre severitatea acesteia.
Examinarea ecografică în urgenţă prezintă numeroase avantaje: poate fi efectuată la patul bolnavului, fiind disponibilă pe scară largă, poate fi efectuată în ortostatism (ortopnee), este neinvazivă. Poate fi efectuată şi de medicii anestezişti intraoperator. Dacă ecografia transtoracică (TTE) nu confirmă o suspiciune clinică înaltă de afectare valvulară severă, în special disfuncţie de proteză, atunci este necesară cea transesofagiană (TEE).
Urgenţele valvulare se prezintă în general ca instabilitate hemodinamică. Ele se referă atât la patologia acută a valvelor native cât şi a protezelor valvulare, fie ele biologice sau metalice. Leziunile valvulare cronice rareori se prezintă ca deteriorare acută hemodinamică, doar în stadiile finale; în general, aceasta este determinată de regurgitările aortice şi mitrale acute. Întotdeauna, în cazul edemului pulmonar acut neexplicat, trebuie efectuată ecografie de urgenţă!
Următoarele semne care se evidenţiază cu uşurinţă la ecografie sunt comune în regurgitările acute (acestea ducând la supraîncărcarea VS): jet regurgitat sever (cele excentrice pot fi subevaluate), VS hiperdinamic (în absenţa unei afectări anterioare), HTP şi eventual VD mărit, hipokinetic; se observă patologia care a determinat regurgitarea, nu totdeauna evidentă la TTE, necesitând TEE.
Mecanismele regurgitării mitrale acute pot fi: ruptura spontană de cordaje (în special în prolapsul de valvă mitrală), endocardita (rupturi de cordaje sau perforarea cuspelor; întotdeauna în caz de endocardită trebuie examinate toate valvele, pentru că infecţia se poate extinde de la una la alta; se pot evidenţia vegetaţii, însă nu întotdeauna, fiind deseori necesară TEE), complicaţii ale IMA (rupturi de cordaje sau muşchi papilari sau în infarctul miocardic inferior poate apărea regurgitare mitrală ischemică din cauza tulburării de cinetică), traumatic (ruptură de cordaje sau cuspe).
Mecanismele regurgitării aortice acute sunt endocardita, disecţia de aortă tip A şi traumatic (ruptura cuspelor). În disecţia de tip A regurgitarea aortică apare prin tracţionarea cuspelor de către rădăcina aortică dilatată, schimbarea geometriei valvulare sau prolapsul faldului de disecţie prin valvă, eventual implicând şi inserţia cuspelor; de obicei, la TTE se evidenţiază regurgitarea aortică severă, dar este nevoie de TEE pentru clarificarea mecanismului acesteia.
Disfuncţiile de proteze apar din cauza colmatării (la protezele metalice prin tromb, panus, vegetaţie, care pot determina doar obstrucţie sau asocierea acesteia cu regurgitare, iar la cele biologice, prin vegetaţie; risc crescut de colmatare există în special în situaţiile de debit cardiac scăzut, fibrilaţie atrială şi poziţionare mitrală) sau regurgitării valvulare prin apariţia de leakuri paravalvulare; acestea apar în general ca urmare a endocarditei infecţioase sau ca defect de sutură, când inelul este foarte calcificat; când există un leak mare, trebuie neapărat căutată endocardita; semne eco posibile: hipercontractilitate de novo, G max mare cu G mediu normal (pentru protezele mitrale o V max >2 m/sec cu G mediu normal < 5mmHg ºi PHT normal este înalt sugestivă pentru o regurgitare cel puţin moderată), vizualizarea jetului cu velocitate mare, ,,rocking valve” dacă s-a desprins de pe o zonă mare din circumferinţă, vegetaţie sau degenerare. Jeturile de regurgitare mitrală la proteze pot fi uşor neobservate la TTE şi necesită TEE; la pacienţi cu proteze metalice aortice şi mitrale, cea aortică se vizualizează mult mai bine la TTE din cauza umbrei acustice date de proteza mitrală la TEE.
Ecografia cardiacă reprezintă investigaţia de elecţie în toate aceste patologii. Cu acurateţe mai mare, însă cu disponibilitate mult mai mică, se poate efectua ecografie transtoracică 3D, iar standardul de aur devine ecografia transesofagiană 3D.
