Prof. Dr. Haba Danisia
Otita reprezintă în flamația mucoasei urechii medii și mastoidei. Criteriile de clasificare ale acestei patologii sunt diverse, iar în funcție de natura secrețiilor, otitele se împart în supurative și non-supurative.
În ceea ce privește patologia în flamatorie cronică a urechii medii, otita cronică supurativă (OCS) este o afecțiune frecventă, în 60% din cazuri putând determina deficit de auz important. Această afecțiune se numără printre cele mai frecvente cauze de spitalizare la populația pediatrică, cu consecințe importante în ceea ce privește calitatea vieții, dar și prin complicațiile severe, unele cu risc vital ce pot apărea. Otita cronică supurativă colesteatomatoasă dar și necolesteatomatoasă poate culmina cu prezența complicațiilor în tracerebrale și mastoidiene. Colesteatomul este o masă de țesut moale dezvoltat la nivelul urechii medii, formată din epiteliu scuamos keratinizat și acumulare de keratină, cu în flamația țesutului înconjurător, care poate determina complicații în tracerebrale.
Streptococcus pneumoniae a fost germenul cel mai frecvent întâlnit, subliniind necesitatea unor măsuri concentrate de prevenire și tratament. Diagnosticul se face în baza tabloului clinic, istoricul pacientului, precum și examenul fizic și audiometria, ulterior pacientul putând fi explorat imagistic pentru confirmare și identificarea eventualelor complicații.
Managementul imagistic
În ceea ce privește examinarea imagistică a colesteatomului, computer tomografia (CT) reprezintă standardul de aur în practica curentă, însă tot mai multe studii realizate după 2010 consideră examenul CBCT ca reprezentând o alternativă utilă datorită rezoluției spațiale superioare CT-ului convențional și a dozei reduse de iradiere. Aceasta are rolul de a preciza gradul de extensie al afecțiunii și de a evalua existența complicațiilor. Examinarea imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) este utilizată ca o metodă cu aport diagnostic suplimentar, în special când se suspicionează existența complicațiilor intracraniene.
Terapie și prognostic
În general, toate afecțiunile colesteatomatoase sunt tratate prin rezecție chirurgicală. Majoritatea pacienților se recuperează bine după intervenția chirurgicală și au un prognostic favorabil, iar monitorizarea pe termen lung ar trebui să implice evaluări audiologice. În funcție de situația clinică, unii pacienți pot necesita curățarea mastoidiană la fiecare 3 luni, în timp ce alții doar o dată pe an. Decizia de a reopera și de a efectua o procedură de verificare secundară ar trebui luată individual, ținând cont de factori precum probabilitatea recurenței sau persistenței colesteatomului, infecția, vindecarea urechii și mastoidianei, precum și starea auzului.
Concluzii - Examinarea CT este eficientă în identificarea distrugerilor osoase și a complicațiilor în tracraniene, în timp ce IRM oferă o diferențiere superioară a colesteatomului de alte leziuni inflamatorii otice și evaluează eficient extinderea modificărilor intra și extracerebrale asociate acestuia. CT și IRM împreună sunt deosebit de utile în planning-ul preoperator, cu îmbunătățirea rezultatelor clinice și a calității vieții pacienților.
