Boala Alzheimer este frecvent întâlnită în rândul persoanelor aflate la vârsta a treia şi se manifestă, printre altele, prin deteriorarea progresivă a memoriei, a limbajului şi a altor capacităţi intelectuale, precum şi a activităţilor normale pe plan social, ocupaţional şi fizic. Opţiunile farmacologice de actualitate destinate încetinirii declinului cognitiv din boala Alzheimer sunt limitate şi abordează declinul funcţiei motorii în mod superficial.
Kinetoterapia, care se adresează atât funcţiei cognitive, cât şi celei motorii, devine astfel, o necesitate. A fost demonstrat, prin studii, efectul protector al exerciţiilor fizice împotriva afectării cognitive - un program de kinetoterapie corect conceput şi efectuat, având un potenţial pozitiv semnificativ pentru întârzierea instalării demenţei sau a depresiei.
Limitarea activităţilor la persoanele vârstnice este recunoscută ca un factor major de risc pentru instalarea incapacităţii de efectuare a activităţilor cotidiene prin diminuarea forţei şi masei musculare, frecvent asociate cu tulburări ale echilibrului postural şi afectarea mersului. Acestea, alături de frecventa demineralizare osoasă, predispun individul la traumatisme grave, prin cădere, crescând limitările funcţionale şi frecvenţa tulburărilor metabolice.
Pentru obţinerea sau conservarea unui grad satisfăcător de independenţă funcţională la persoanele cu Alzheimer este necesară întocmirea unui program de exerciţii construit pe o evaluare iniţială atât a capacităţilor motrice, cât şi a celor de îndeplinire a activităţilor curente ale vieţii cotidiene. În acest sens există scale de evaluare prin care pacientul este punctat în funcţie de performanţele atinse în gestionarea situaţiilor cotidiene (activităţi sociale, utilizarea telefonului, întreţinerea casei, autoadministrarea tratamentului, mijloacele utilizate pentru deplasare, igiena individuală).
În general, programul de kinetoterapie pentru persoanele cu Alzheimer (efectuat cu o frecvenţă de două ori pe săptămână minimum), presupune o perioadă scurtă de încălzire, urmată de exerciţii raportate la gradul de afectare motorie, apoi, spre final, se introduc exerciţii de respiraţie şi relaxare, care urmăresc revenirea parametrilor funcţionali la valori normale. Toate exerciţiile vor fi efectuate prin urmărirea fluctuaţiilor tensiunii arteriale şi a pulsului, mai ales dacă pacientul prezintă tulburări cardiace. Pentru îmbunătăţirea echilibrului static şi a celui dinamic se pune accent pe tonifierea musculaturii abdominale, paravertebrale şi a membrelor inferioare (flexorii, extensorii, abductorii şi aductorii coapsei, flexorii şi extensorii genunchiului, flexorii dorsali şi plantari ai piciorului). Exerciţiile pentru prehensiune şi cele pentru mobilitatea articulaţiilor membrului superior îmbunătăţesc sensibil capacitatea de autoservire.
Alături de tratamentele specifice şi de kinetoterapie, un rol deosebit îl are socializarea bolnavului, integrarea lui, cât este posibil, într-un mediu activ şi plăcut în familie sau, dacă familia nu se poate implica direct, se poate solicita ajutor calificat pentru îngrijire. Persoanele specializate îi pot stimula prin discuţii, activităţi recreative, plimbări, prevenind astfel apariţia sau agravarea tulburărilor motrice şi de comportament, frecvente de altfel în Alzheimer.
La ActiveCare ® veţi găsi mereu persoane dedicate activităţii lor şi care vor răspunde cu profesionalism şi căldură solicitărilor de acest gen şi nu numai.
Ioana-Alina Duţă - kinetoterapeut
