Alina Crişan Dr.
Expunerea la soare a copiilor, mult timp recomandată pentru efectul benefic, de stimulare a sintezei cutanate de vitamina D, prezintă, din păcate, o serie de efecte nedorite pe termen scurt şi lung. Acestea sunt cauzate în special de acţiunea la nivel cutanat a radiaţiilor UV de tip A (320-400 nm) - 95% din UV ajunse la sol şi a radiaţiilor de tip B (290-320nm) - 5% din UV ajunse la sol.
Pielea se comportă ca un mediu optic la interacţiunea cu radiaţiile solare, acestea suferind fenomene de reflexie, difuzie, absorbţie şi transmisie.
Efectele radiaţiilor solare la nivelul tegumentului rezultă, pe de o parte, din lungimea de undă specifică, iar pe de altă parte, din proprietăţile fizico-chimice distincte ale diferitelor componente celulare cutanate.
Dacă UVB acţionează mai superficial (până la nivelul stratului bazal epidermic), iar acţiunea lor excesivă este percepută ca senzaţie de arsură, UVA pătrund mai adânc (până la nivelul dermului mijlociu) şi nu sunt percepute cutanat.
Efectele nocive ale UV pe termen scurt sunt reprezentate de eritemul solar, bronzare, fotodermatoze şi fotosensibilizări, scădere de imunitate cutanată celulară.
Efectele pe termen lung sunt rezultatul agresiunii cumulate a UV la nivelul diverselor componente celulare şi extracelulare: fotoîmbătrânirea şi fotocarcinogeneza.
Expunerea necontrolată la soare a copiilor se soldează, în cele mai multe cazuri, cu efectele neplăcute imediate: arsură solară şi insolaţie, cancerele cutanate fiind rare la vârste mici (de regulă, parte a unor sindroame genetice cu vulnerabilitate cutanată crescută la UV). Efectele pe termen lung se vor valida însă la vârsta adultă.
Interacţiunea UV cu tegumentul copiilor nu are aceleaşi rezultate identice ca la adult, datorită, pe de o parte, imaturităţii tuturor componentelor organului cutanat (melanocite, celule Langerhans, glande sebacee şi sudoripare, keratinocite, fibre de colagen şi elastină etc.), iar pe de altă parte, datorită “memoriei” pielii.
Injuriile repetate, UV- induse, asupra ADN celular şi alterarea imunităţii cutanate celulare pot genera leziuni (pre)canceroase. Studii recente arată că 90% dintre cancerele cutanate sunt induse de UV, iar 50% - 80% din expunerea la soare în cursul vieţii se realizează până la 18 ani.
Toate aceste elemente sunt suficiente argumente în vederea asigurării unei fotoprotecţii constante a copiilor încă din primele săptămâni de viaţă.
Cea mai bună măsură de fotoprotecţie rămâne evitarea expunerii la soare, mai ales în intervalul 10 a.m.-4 p.m., iar pentru bebeluşi şi copiii mici evitarea expunerii directe la soare pe tot parcursul zilei.
Protecţia prin purtarea de haine, pălărie şi ochelari de soare este şi ea valoroasă.
Utilizarea constantă şi corectă de produse de fotoprotecţie adecvate, încă din primele luni de viaţă (imediat ce copilul deprinde mersul), este a treia măsură importantă de prevenţie a injuriilor induse de UV. Numeroase studii demonstrează că utilizarea regulată de produse de fotoprotecţie din copilărie scade incidenţa keratozelor actinice, a elastozei solare şi a cancerelor cutanate non-melanoma la adult (efectul asupra prevalenţei melanomului este mai neclar).
Gamele pediatrice de produse de fotoprotecţie încearcă să respecte necesităţile speciale ale tegumentului copiilor:
- protecţie înaltă UVA şi UVB,
- formule minimaliste (fără parabeni, fără parfum, număr redus de filtre chimice),
- fotostabile şi înalt rezistente la apă şi fricţiune,
- hipoalergene şi cu bună toleranţă,
- emoliente, dar cu înaltă cosmeticitate.
Educaţia privind prevenţia efectelor nocive ale UV trebuie să facă parte constant din dialogurile pediatrului şi dermatologului cu părinţii şi cu copiii. Consilierea se începe din primii 2 ani de viaţă şi se desfăşoară anual, ideal înainte de vacanţa de vară şi în timpul vizitelor pentru arsuri solare.
Toţi copiii mai mari de 6 luni trebuie să folosească constant, cu ocazia expunerii la UV, un produs de fotoprotecţie (ideal cu SPF 50), în cantitate suficientă (în funcţie de suprafaţa corporală).
Expunerea intenţionată la UV în scopul creşterii sintezei de vitamina D trebuie descurajată (se recomandă dietă echilibrată şi suplimentare cu vitamina D conform ghidurilor în vigoare).
Toate aceste elemente şi măsuri privind fotoprotecţia nu trebuie să ducă însă la evitarea activităţilor în aer liber (joacă, plimbări, sport), extrem de benefice pentru dezvoltarea armonioasă fizică, psihică şi socioemoţională a copiilor, dar acestea trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă, inclusiv de fotoprotecţie.
