Asist. Univ. Dr. Adelina Raluca Marinescu
Transmiterea gripei se realizează în mod direct (picături de secreție nazofaringiană răspândite în aer) și indirect (obiecte proaspăt contaminate cu secreții infectante). În general mortalitatea prin gripă se datorează bronhopneumoniilor și pneumoniilor postgripale afectând în special persoanele cu ,,risc crescut” (vârstnici, gravide, copii mici, bolnavi cu patologie cronică).
Incubația gripei este de 24-72 ore (în medie 48 ore). Debutul este brusc, acut, cu febră înaltă (temperatură peste 39°C), mialgii puternice, cefalee și astenie. În perioada de stare domină simptomele generale cu persistența febrei înalte, cefaleea este intensă și constantă, cu dureri la nivelul globilor oculari, astenie constantă ce poate merge până la adinamie. Simptomele respiratorii sunt uzuale, de obicei poate apărea un catar nazal (acumulare de mucus) iar faringele este intens congestionat. La copii pot apărea simptome de bronșită (raluri bronșice difuze, dureri toracice difuze). Tulburările digestive fac parte din tabloul clinic în special la copil, sunt generale mergând de la inapetență sau apetit capricios până la grețuri, vărsături și scaune diareice. Deși gripa poate îmbrăca la copil un tablou de rinofaringită banală, deseori apar forme severe cu laringită (crup gripal), bronșiolită capilară sau bronhopneumonie. Pe primul plan se află deseori afectarea musculară.
Manifestările hemoragice apar în formele severe și pot fi reprezentate de epistaxis (sângerare nazală) și spută sanguinolentă. Tabloul biologic arată o tendință la leucopenie, scăderea numărului de leucocite - globulele albe din sânge.
În evoluția gripei, febra cedează după 3-5 zile (în medie) cu dispariția simptomelor din perioada de stare. Perioada de convalescență se caracterizează prin persistența unor simptome ca adinamia, astenia, uneori subfebrilități și tuse supărătoare. Diagnosticul pozitiv este pus în cazul gripei pe criterii epidemiologice, clinice și serologice. Diagnosticul virusologic constă în identificarea virusului gripal, a antigenelor virale sau a ARN-ului viral din prelevate de exudat nazofaringian, prin diferite tehnici. Aceste metode de diagnostic nu sunt recomandate de rutină în practica curentă, ci numai în formele severe de gripă, spitalizate. Detectarea antigenelor virale de gripă în prelevatele nazofaringiene prin testele rapide de diagnostic, bazate pe imunocromatografie, ce se pot realiza la patul bolnavului sau în serviciul de urgență.
Există și teste rapide pentru decelarea în laborator a antigenelor virale gripale, bazate pe tehnici de imunofluorescență..
Complicațiile gripei sunt diverse. deseori împărțite în două categori: respiratori și extrarespiratori. Complicațiile respiratorii sunt pneumonia interstițială gripală primară (evoluție severă, desori spre deces), pneumonia bacteriană secundară, crupul gripal (în special la sugar și copil mic), sinuzitele acute, otitele acute. Complicațiile extrarespiratorii sunt afectarea musculară de tip miozită (frecventă la copii), complicațiile cardiace (miocardita, pericardita) sau complicațiile neurologice (meningită, mielită, poliradiculonevrită acută, encefalită).
Pentru a obține o scădere a morbidității și mortalității prin gripă, OMS recomandă tuturor țărilor o acoperire vaccinală la populația de risc de peste 75%. Din păcate, în România, sunt vaccinate antigripal în medie sub 1,5 milioane de persoane din grupele de risc (sub 10% din populația României).
