În domeniul reumatologiei IRM permite examinarea tuturor structurilor musculoscheletale care pot fi afectate în cadrul bolilor inflamatorii sau degenerative, fiind o tehnică mult mai sensibilă decât examenul clinic şi radiografia convenţională. Progresele din ultimii ani au făcut ca IRM să fie utilizată din ce în ce mai mult, nu numai pentru diagnosticul de certitudine în diferite patologii musculoscheletale, dar mai ales pentru depistarea precoce, clasificarea, monitorizarea şi stabilirea prognosticului afecţiunilor reumatologice inflamatorii.
Ca şi avantaje ale IRM notăm sensibilitatea înaltă şi absenţa completă a iradierii, iar ca dezavantaje costul ridicat, disponibilitatea redusă şi timpul prelungit de examinare. Trebuie subliniat că totuşi costul unei examinari IRM este mic în comparaţie cu pierderile provocate de invaliditatea cauzată de bolile reumatologice inflamatorii nedepistate precoce.
Principalele indicaţii
Pe primul loc se situează afecţiunile degenerative, în special cele ale coloanei vertebrale (discopatii, spondilartroza), dar şi ale articulaţiilor şi părţilor moi musculoscheletale (membrană sinoviala, lichid intraarticular, cartilagiu, os, ligament, tendoane şi enteze). Deşi aceste structuri anatomice pot fi explorate destul de bine prin radiologia convenţională sau ultrasonografie, IRM este cea care stabileşte cu precizie cauza şi localizarea şi gravitatea afecţiunii asupra structurilor nervoase de vecinătate, gradul de degradare al componentelor articulare in cazul unei artroze, intensitatea inflamaţiei şi degenerării elementelor periarticulare. Pe locul doi ar fi suspiciunile de tumori musculo-scheletale primare sau metastatice a căror localizare şi extensie intraosoasă sau în părţile moi de vecinătate sunt cel mai bine apreciate prin IRM cu substanţă de contrast.
Indicaţii special
Afecţiunile reumatologice inflamatorii, în care IRM joacă un rol important ca şi explorare paraclinică imagistică sunt reprezentate de două dintre cele mai studiate patologii: poliartrita reumatoidă (PR) şi grupul spondiloartropatiilor (SpA). La pacienţii cu aceste boli, IRM obiectivează cu mare sensibilitate eroziunile osoase, dar mai ales depistează edemul intraosos care de multe ori poate fi singurul marker imagistic al procesului inflamator care nu poate fi vizualizat radiografic sau ecografic. Edemul intraosos este considerat un semn precoce al inflamaţiei şi un predictor puternic pentru apariţia eroziunilor ulterioare, deci un factor de prognostic negativ pentru o formă de boală activă. În concluzie, deşi IRM musculoscheletală este o investigaţie costisitoare şi cu disponibilitate redusă, ea se dovedeşte a avea o importanţă deosebită în depistarea precoce, în stadiul preradiografic, al unui grup important de afecţiuni reumatologice inflamatorii, şi anume SpA. Acest fapt este esenţial pentru că permite instituirea tratamentului patogenic inainte ca distrucţiile structurale permanente să aibă loc, împiedicând astfel evoluţia către o formă invalidantă de boală.
