SL. Dr. Vlad Dima
Fiind cel mai frecvent virus cu transmitere sexuală la nivel mondial, papilomavirusul uman (HPV) reprezintă o povară substanțială pentru asistența medicală. Dincolo de legătura de cauzalitate binecunoscută, stabilită între HPV și unele tipuri de cancer genital și orofaringian, HPV este un agent etiologic pentru cancerele pulmonare și esofagiene.
Deși au fost izolate peste 120 de tipuri de HPV, nu toate sunt corelate cu afecțiuni oncologice. În funcție de activitatea lor oncogenă, tipurile de HPV sunt împărțite în tipuri cu risc ridicat.
HPV a fost identificat, așa cum era de așteptat, și la femeile însărcunate, mai răspândit în țările mai puțin dezvoltate.
Din datele obținute până în prezent s-a observat faptul că HPV generează efecte nefaste asupra sarcinii. Rezultatele nefavorabile, cum ar fi ruperea prematură a membranelor și nașterea prematură au fost asociate în mod semnificativ cu infecția cu HPV depistată în sarcină.
Transmiterea verticală a HPV
Transmiterea verticală are loc până la 46,6% din cazuri. Detectarea HPV în lichidul amniotic, membranele fetale și în celulele placentare sugerează o infectare a fătului cu HPV in utero, adică o transmitere prenatală.
Răspândirea HPV de la mamă la făt prin sângele din cordonul ombilical este, de asemenea, o posibilă cale de transmitere a HPV.
Majoritatea infecțiilor cu HPV ale mucoaselor la nou-născuți sunt incidente, cu infecții persistente ale mucoaselor orale și genitale la mai puțin de 10% și, respectiv, 2% dintre nou-născuții proveniți din mame depistate cu HPV.
S-a demonstrat că 26-32% dintre nou-născuții HPV-pozitivi aveau cel puțin un tip de HPV în comun cu mama sau tatăl lor la același moment.
Există dezbateri referitoare la influența modului de naștere asupra ratei de transmitere verticală a HPV. Nașterea prin cezariană nu a modificat riscul de papilomatoză laringiană neonatală fapt care sugerează că nu există o corelație între modul nașterii și rata de transmitere a infecției HPV la nou-născuți.
Transmiterea HPV prin intermediul laptelui matern
Încă din 2011 se evidenția posibilitatea transmiterii HPV prin intermediul laptelui matern de la mamă la nou-născut. Au fost identificate tulpini de HPV care nu aveau risc oncogen înalt, și nu s-au identificat tulpini cu risc oncogene înalt.
HPV este prevalent în laptele matern, în rândul mamelor care alăptează; laptele matern este un vehicul potențial de transmitere a HPV la mucoasa orală a soțului, dar nu și a descendenților. Există o strânsă corelație între tulpinile beta HPV (cele cu potențial ocogen pentru carcinom scuamos celular cutanat) transmise prin intermediul laptelui matern și prezența lor la copii în jurul vârstei de 1 an.
Este verificat rolul laptelui matern ca vehicul în transmiterea HPV la nivelul mucoasei orale, în primii 3 ani de viață. Pacienții pediatrici pot reprezenta un rezervor„silențios” de HPV cu risc ridicat care poate fi cheia persistenței HPV și a carcinogenezei asociate la vârsta adultă.
Transmiterea HPV de la părinți la descendenți
Există posibilitatea transmiterii verticale de la mamă la nou-născut dar nesigură posibilitatea transmiterii virusului de la tată la nou-născut.
Persistența infecției cu HPV
Un aspect important în ceea ce privește infecția cu HPV constă în peristența infecției la copii după momentul trasnmiterii verticale. În ciuda ratei inițiale mari de transmitere verticală, persistența HPV scade odată cu înaintarea în vârstă a copilului.
Un studiu realizat în Spania în 2022, pe nou-născuți proveniți din nașteri vaginale, a evidențiat faptul că prevalența colonizării orofaringiene la naștere a fost de 58,24%. La 24 de luni, proporțiile de eliminare a HPV în orofaringe au fost de 94,34%. Procesul de colonizare orofaringiană neonatală cu HPV, deși frecvent în perioada postpartum, este de obicei autolimitat, iar principalul mecanism de infecție este transmiterea verticală transvaginală intrapartum.
Din 1050 gravide incluse într-un studiu în 2023, prevalența HPV a fost de 40,3%. Doar 7,2% dintre nou-născuți au fost depistați pozitiv HPV, dar la vârsta de 6 luni toți sugarii eliminaseră virusul HPV și au fost testați negativ.
În ciuda faptului că ratele de transmitere variază mult, cert este că datele privind persistența în organism converg în sensul de dispariție a virusului din organism odată cu înaintarea în vârstă.
HPV și nașterea prematură
Studiile pe această temă au evidențiat o strânsă legătură între infecția cu HPV 16/18 în sarcină și riscul de naștere prematură. Chiar și în cazul pacientelor care au avut în antecedente tratament pentru neoplasm cervical intraepitelial rezultatele statistice au fost asemănătoare.
Încărcătura virală de HPV 16 crește exponential riscul de naștere prematură. Fiecare unitate de încărcătură virală HPV depistată în primul trimestru de sarcină crește riscul de naștere prematură cu 13%.
Desigur că există o modalitate de a reduce rata de naștere prematură indusă de infecția HPV, și anume vaccinarea antiHPV. O scădere a frecvenței nașterilor premature a fost identificată în țările cu programe de vaccinare HPV de succes.
Chiar dacă citologia și biopsia sunt normale, simpla prezență în organism a HPV va induce un risc crescut de rupere prematură a membranelor și de naștere prematură. Chiar este recomandat ca înainte de sarcină să se facă testarea HPV de la nivelul colului uterin pentru a putea anticipa nașterea prematură.
Infecția cu HPV în copilărie
Modurile de transmitere a virusului la copii rămân controversate, incluzând transmiterea perinatală, auto- și hetero-inocularea, abuzul sexual și, posibil, transmiterea indirectă prin fomite.
Leziunile cutanate
Una dintre cele mai frecvente manifestări ale HPV este veruca vulgaris (negul comun). Veruca comună este predominantă la copiii de vârstă școlară.
Condyloma acuminata sunt negii din regiunea anogenitală (dar pot apărea mai rar și în cavitatea bucală). Cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât este mai puțin probabilă transmiterea verticală.
Prin urmare, depistarea abuzului sexual ar trebui să fie luată în considerare în toate cazurile de veruci anogenitale și orale, care apar pentru prima dată la copiii mai mari de trei-patru ani.
Leziuni ale mucoasei
Papilomul scuamos oral este cea mai frecventă leziune orală benignă asociată cu HPV la copii și adulți. HPV a fost detectat în până la 68% din papilomul scuamos oral.
Leziunile maligne ale mucoasei sunt mai puțin frecvente la copii, deoarece apariția poate dura aproximativ 5 ani (la persoanele imunodeficiente) până la 30 de ani după infecția cu HPV.
Deși nu există nicio raportare a neoplasmelor cervicale legate de HPV la copii, displazia cervicală, leziunile preneoplazice și poate chiar neoplazice pot apărea mai frecvent la copiii sau adolescenții imunodeficienți. În general, cancerele orofaringiene la copii sunt sporadice.
Papilomatoză respiratorie recurentă cu debut juvenil
Papilomatoza respiratorie recurentă cu debut juvenil (JRRP) este o boală rară cauzată în principal de HPV 6 și 11.
Unii copii prezintă simptome modeste cu remisie spontană, în timp ce alții au nevoie de mai multe intervenții din cauza dezvoltării rapide a bolii.
Papiloma conjunctivală
Este o tumoare benignă, lent progresivă, a conjunctivei și se știe că este responsabilă de 1-10% din leziunile conjunctivei la copii și adolescenți.
Calea de transmitere la sugari este în principal prin naștere vaginală; cu toate acestea, autoinocularea directă și transmiterea sexuală sunt căile de transmitere predominante la copiii mai mari și adolescenți.
În plus, HPV 6 și 11 cu risc scăzut au fost detectate în principal în probele pozitive de papilom conjunctival.
Retinoblastomul
Retinoblastomul (RB) este cea mai frecventă afecțiune malignă intraoculară la copii.
HPV a fost detectat până la 82% dintre participanții la diferite studii. Contracepția cu barieră și vaccinarea pot evita HPV și tumorile maligne legate de HPV, inclusiv RB.
Vaccinarea antiHPV în timpul sarcinii și alăptării
În prezent, recomandarea general acceptată în legătură cu vaccinarea antiHPV în timpul sarcinii este aceea de a se Evita. Nu există dovezi concrete că ar fi dăunătoare în timpul sarcinii dar este recomandată evitarea vaccinării odată ce gravida a aflat de existența sarcinii.
În 2023 s-a realizat un studiu pe 1.380.424 paciente gravide care au fost supuse vaccinării în timpul sarcinii. După evaluarea efectelor vaccinării s-a tras concluzia că vaccinarea nu este dăunătoare în timpul sarcinii. Cu toate acestea, se recomandă a amâna vaccinarea antiHPV după momentul nașterii. În ceea ce privește vaccinarea după naștere, în timpul alăptării, toate organizațiile medicale recomandă vaccinarea antiHPV. Nu există contraindicații în timpul alăptării.
Concluzii
Nou-născuții au rareori manifestări clinice ale infecției cu HPV, acestea apărând de obicei de la vârsta de sugar. În timpul copilăriei, există mai multe manifestări ale HPV care pot fi ușor identificate.
Vaccinarea antiHPV rămâne o bună metodă de prevenție a transmiterii HPV.
