Aspecte epidemiologice
Incidenţa infecţiilor neonatale cu debut precoce este variabilă, incidenţa crescând cu scăderea vârstei de gestaţie, în general cifrele citate fiind de 0,5-2/1000 naşteri cu feţi vii. Cu toate acestea suspiciunea de sepsis neonatal este unul din cele mai frecvente motive de evaluare a nou-născutului şi de internare în terapia intensivă neonatală. Lipsa unui marker precoce specific pentru identificarea rapidă a infecţiilor bacteriene precoce ale nou-născutului şi faptul că şi în prezent identificarea nou-născuţilor cu infecţie se bazează mai ales pe prezenţa factorilor de risc şi a semnelor clinice fac ca un număr mare de nou-născuţi să fie expuşi antibioterapiei în primele zile de viaţă. Diagnosticul infecţiilor precoce este îngreunat de faptul că doar un număr relativ mic este confirmat prin hemoculturi. Astfel, incidenţa infecţiilor neonatale cu debut precoce variază între 4 şi 26/1000 naşteri cu feţi vii, fiind mai crescută la prematuri şi în ţările în curs de dezvoltare.
Aspecte etiopatogenice
Transmiterea infecţiilor bacteriene cu debut precoce poate avea loc intrauterin, de la mamă la făt, prin intermediul lichidului amniotic infectat dar de cele mai multe ori se produce ascendent, în timpul naşterii. În mod tipic, infecţiile bacteriene cu debut precoce sunt produse de germenii care colonizează tractul genito-urinar matern.
Factori de risc
Nou-născutul şi mai ales prematurul au o predispoziţie crescută pentru infecţii şi pentru forme severe de infecţie, motiv pentru care depistarea precoce şi tratarea promptă a infecţiilor neonatale sunt esenţiale pentru reducerea morbidităţii şi mortalităţii. Nou-născutul prezintă deficienţe ale imunităţii celulare, deficienţe care predispun la generalizarea infecţiilor şi contribuie la creşterea severităţii acestora.
Prevenire
Screening-ul mai ales pentru depistarea colonizării, bacteriuriei şi infecţiilor vaginale cu streptococ de grup B, tratamentul gravidelor care au avut copii cu infecţii cu streptococ de grup B la naşterea anterioară sunt principalele măsuri de prevenire a infecţiilor neonatale bacteriene. De perspectivă este şi realizarea unui vaccin împotriva infecţiilor cu streptococ de grup B.
Concluzii
Identificarea factorilor de risc şi examenul clinic atent, repetat permit identificarea rapidă a nou-născuţilor cu risc pentru infecţiile bacteriene precoce. Evaluarea bacteriologică şi de laborator sunt obligatorii la nou-născuţii simptomatici, cu factori majori de risc sau cu mai mulţi factori minori de risc. Durata antibioterapiei este variabilă, între 7 şi 21 de zile în funcţie de tipul infecţiei. Aplicarea măsurilor recomandate de profilaxie scade incidenţa infecţiilor bacteriene neonatale cu debut precoce. Diagnosticul precoce şi tratamentul prompt şi eficient ameliorează prognosticul pe termen scurt şi lung al nou-născutului cu infecţii bacteriene precoce.
(fragment din articolul apărut integral în Neonatologie 2017 – Medical Market)
