Diagnosticul precoce al diferitelor forme de cancer (tumori maligne) este dificil din cauză că acestea sunt asimptomatice în stadii timpurii, iar pacientul nu consultă la timp un medic. Majoritatea metodelor diagnostice (radiografie, computer-tomografie, mamografie, examen fizic) detectează tumori de cel puţin 1-2 cm mărime, în acest stadiu tumora conţinând deja minim un milion de celule.
S-a încercat, de-a lungul timpului, găsirea şi a altor metode de diagnostic cât mai precoce al tumorilor maligne. În acest sens, un loc important le-a revenit şi laboratoarelor care pun la dispoziţie din ce în ce mai mulţi markeri tumorali. Markerii tumorali sunt molecule care pot fi dozate din sânge sau alte lichide biologice şi a căror prezenţă sau modificări de concentraţie sunt corelate cu apariţia şi/sau dezvoltarea tumorilor maligne.
Utilitatea markerilor tumorali
Markerii tumorali nu sunt utili pentru screeningul persoanelor asimptomatice, dar anumiţi markeri pot fi utili pentru screeningul persoanelor simptomatice sau a grupurilor cu risc:
- AFP (alfafetoproteina) pentru pacienţii cu ciroză hepatică şi cu risc crescut de dezvoltare a cancerului hepatic;
- PSA (antigen specific prostatic) total şi liber – pentru cancerul de prostată (combinat cu tuşeul rectal);
- CA 125 pentru cancerele ovariene (combinat cu ecografia transvaginală).
Indicaţia cea mai importantă a markerilor tumorali constă în monitorizarea tratamentului. Pot fi întâlnite trei situaţii:
- scăderea la normal a nivelului markerilor tumorali indică înlăturarea completă a tumorii sau remisia ei;
- persistenţa la niveluri patologice, eventual după o uşoară scădere, indică existenţa unei tumori reziduale sau apariţia metastazelor;
- creşterea nivelului markerilor după o perioadă de normalizare indică reapariţia tumorii.
AFP (alfafetoproteina)
Este o proteină complexă. În viaţa intrauterină este produsă de ficat, tractul gastrointestinal şi de sacul vitelin; după naştere AFP scade.
Are valori crescute la pacienţii cu cancer hepatic şi în proporţie mai mică la cei cu cancer de pancreas, stomac, colon, plămân. Diferenţierea între cancer hepatic şi metastaze hepatice se face dozând concomitent şi CEA.
Valori moderate ale AFP în prezenţa unor concentraţii mari de CEA indică prezenţa unor metastaze hepatice.
CEA (antigenul carcino-embrionar)
Valori crescute apar în cancerul de colon, rect, plămân, sân, ficat, pancreas, prostată, stomac şi ovar. Determinarea CEA este testul de elecţie pentru diagnosticul cancerului colorectal. În bolile maligne valoarea CEA seric este în corelaţie cu stadiul şi extinderea bolii. CEA este util în monitorizarea evoluţiei pacienţilor cu cancer colorectal metastatic şi cu cancer de sân avansat. Timpul scurs între creşterea CEA seric şi manifestările clinice poate fi de 36 luni.
