Asist. Univ. Dr. Ovidiu-Lucian Băjenaru
Tulburarea neurocognitivă ușoară este etapa dintre declinul așteptat al memoriei și gândirii care se întâmplă odată cu vârsta și declinul avansat. Tulburarea neurocognitivă ușoară poate include probleme de memorie, limbaj sau judecată.
Tulburarea neurocognitivă majoră se caracterizează printr-un declin semnificativ în cel puțin unul dintre cele 6 domeniile cognitive:
- funcția executivă
- atenția complexă
- limbajul
- învățarea și memoria
- percepția-motorie
- cogniția socială
Funcția executivă se referă la abilitățile cognitive de nivel înalt necesare pentru a controla și coordona alte abilități și comportamente cognitive, funcțiile de care avem nevoie pentru a planifica, a prioritiza, a lua decizii, a răspunde la mediul înconjurător și a ne deplasa între sarcini, aceasta include secvențierea, planificarea și organizarea seturilor de sarcini.
Atenția complexă este capacitatea noastră de a ne concentra asupra mai multor lucruri simultan, de a alege la ce să acordăm atenție și la ce să ignorăm. Este capacitatea noastră de a rămâne concentrați, mai ales atunci când sunt implicate distrageri și sarcini paralele. Aceasta necesită un efort semnificativ din partea creierului.
Limbajul se leagă de capacitatea comunicare, fie prin scris, citit sau vorbit. Abilitățile lingvistice includ lucruri precum numirea obiectelor, găsirea cuvintelor potrivite, fluiditatea și fluxul vorbirii, gramatica și sintaxa.
Învățarea și memoria sunt cele mai cunoscute aspecte al funcției cognitive. Sunt capacitatea noastră de a înregistra informații, folosi atunci când este necesar. Memoria este unul dintre cele mai complexe domenii și este compusă din mai multe subdomenii precum memoria de lucru, memoria procedurală, memoria prospectivă.
Controlul perceptiv-motor este capacitatea de a coordona mișcările corpului nostru ca răspuns la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este capacitatea de a interacționa cu mediul înconjurător combinând utilizarea simțurilor noastre, cum ar fi vederea și atingerea, și abilitățile motorii.
Cogniția socială este modul în care procesăm, ne amintim și folosim informațiile în contexte sociale pentru a explica și prezice comportamentul nostru, precum și comportamentul celorlalți include capacitatea noastră de a ne controla impulsurile, de a exprima empatia, de a recunoaște indicii sociale, de a citi expresiile faciale.
Efectele îmbătrânirii normale asupra funcției cognitive
Funcția cognitivă în general este măsurată prin scorurile unei varietăti de teste neuro-psihologice. Testele care măsoară abilitățile verbale rămân stabile cu îmbătrânire normală, cele care necesită creativitate nonverbală, gândire și strategii noi de rezolvare a problemelor arată un declin lent cu vârstă. Informațiile și abilitățile dobândite din experiență - rămân relativ intacte cu îmbătrânirea. Inteligența fluidă, care implică raționament flexibil de rezolvare a problemelor suferă un declin.
Atenția susținută și strategiile de menținere a vigilenței nu par să se schimbe semnificativ odată cu vârsta, dar în schimb atenția divizată, sau capacitatea de concentrare pe mai multe tipuri de informații în paralel scade o dată cu vârsta. O explicatie ar fi cresterea dificultății de blocare a informatiei irelevante.
Funcția executivă și abilitățile de autoreglare sunt procesele mentale care ne permit să planificăm, să ne concentrăm atenția, să ne amintim instrucțiunile și să jonglăm cu mai multe sarcini. Testele neuropsihologice indică o scădere a performanței o dată cu vârsta.
Modificările de memorie sunt poate cele mai frecvente acuze la adulții în vârstă. Pentru pacienții cu antecedente familiale de Alzheimer boală sau alte forme de demență, chiar și deficiențe minore de memorie pot provoca anxietate.
Limbajul este greu de examaniat în sine, întucât sunt mulți factori care îl pot influența, precum: traumele psihologice, comorbidități, tulburări senzoriale.
Înțelegerea limbajului -prin teste neuro-psihologice care implică ordine simple scrise s-a constat că o dată cu înaintarea în vârsta scade capacitatea de a executa ordine. „Producerea” limbajului este frecvent afectată prin repetiții minore, pauze mai lungi în vorbire. Folosirea vocabularului din memoria de lungă durată în general nu este afectată.
Funcția vizuo-spațială în general nu este afectată în îmbătrânirea fiziologică. S-a constat doar o lentoare în executarea testelor standardizate ce evaluează această funcție, dar fără afectarea rezultatului. În concluzie creșterea timpului de reacție, scăderea vitezei de procesare la nivel central, scăderea activității dopaminergice și modificările în substanță albă.
Efecte comorbidităților asupra statusului neurocognitiv
Multiple patologii sistemice au efect asupra funcției neurocognitive. Astfel bolile cardiovasculare cresc riscul de accidente cardio-vasculare și/sau demență vasculară, hipertensiunea arterială necontrolată se asociază cu leziuni ale materiei albe subcorticale, tulburările nutriționale prin deficit de vitamine din grupul B și folați duc la afectarea memoriei, diabetul zaharat de tip 2 afectează prin modificări vasculare, efectele toxice ale hiperglicemiei prelungite și rezistența crescută la insulină. Enumerăm și deprivarea de oxigen din boala pulmonară cronică obstructivă, apneea de somn, disfuncțiile tiroidiene prin hipotiroidism, dar și prin hipertiroidism. Depresia se manifestă ca și în tulburarea neuro-cognitivă. S-a constat o asociere între tulburarea depresivă cu debut tardiv și prezența Bolii Alzheimer și a demențelor vasculare. Medicamentele afecteză și ele prin efecte adverse directe sau interacțiuni medicamentoase.
Bineînteles, cele mai importante sunt bolile neurologice vasculare și degenerative care sunt principala cauză pentru prezența tulburărilor neurocognitive, precum Boala Alzheimer, Boala vasculară, Demența frontotemporală, Demența din Boala Parkinson, Demența cu Corpi Lewy, Paralizia supranucleară progresivă.
Concluzii
- Medicina a avansat mult în înțelegerea îmbătrânirii atât în ceea ce privește îmbătrânirea fiziologică, cât și în înțelegerea patologiilor ce apar mai frecvent la vârste înaintate;
- Geriatria obligă la discernământ în analiza complexă a vârsticului;
- Trebuie să dedicăm atenție prevenției, tratamentului și îmbunătățirii calității vieții prin toate mijloacele conferite de știință.
