Dr. Delia Reurean-Pintilei
Dr. Valentina Anton, Departamentul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Centrul Medical Consultmed, Iaşi
Obezitatea infantilă este determinată de interacțiunea unor factori genetici, epigenetici și de mediu care pot influența programarea metabolică fetală. Modificările epigenetice cauzate de un indice de masă corporală (IMC) crescut al mamei, creșterea excesivă în greutate în sarcină și diabetul gestațional pot perturba mecanismele de reglare a greutății corporale pe termen lung. Există, de asemenea, o legătură între statutul socioeconomic și obezitatea pediatrică. Elevii din școlile publice prezintă, în medie, IMC-uri mai mari, iar cei care beneficiază de mese gratuite sau la preț redus au o predispoziție crescută la obezitate, sugerând că expunerea la alimente ad libitum poate influența negativ comportamentul alimentar.
Dincolo de influențele epigenetice, factorii genetici contribuie semnificativ la susceptibilitatea pentru obezitate. Între 40-70% din variația IMC este ereditară. Adolescenții care au un părinte cu obezitate prezintă un risc de 3-4 ori mai mare de a dezvolta obezitate, iar acest risc crește de peste 10 ori în cazul în care ambii părinți suferă de această afecțiune. Totuși, testele genetice actuale nu pot prezice cu precizie apariția obezității, deoarece factorii de mediu influențează semnificativ expresia genelor implicate.
În ultimii 70 de ani, s-a observat o tranziție globală către alimente procesate și bogate în calorii. Consumul de fructe, legume și lactate a scăzut, în timp ce aportul de grăsimi, zaharuri, carne și cereale a crescut.
Dieta occidentală, bogată în alimente procesate, zaharuri rafinate și grăsimi saturate, a fost corelată cu creșterea obezității la nivel global. Consumul de calorii a crescut semnificativ între anii 1970 și 2000. Conceptul de „dietă occidentală” este în creștere la nivel global și este corelat cu afecțiuni inflamatorii cronice, precum diabetul, ateroscleroza și boala renală cronică
