Osteoporoza este o problema deosebită pentru femeile la postmenopauză, femei care au intrat în menopauza precoce, după histerectomie cu îndepărtarea ovarelor sau reducerea cantităţii de estrogeni o perioadă mare de timp.
Diagnosticul de osteoporoză
Acesta se face prin determinarea densităţii osoase (DO), măsurată prin osteodensitometrie, sau radiografie de absorbţie dual-energetică ( DEXA). În acest examen pacienta este întinsă pe spate pe o masă timp de 15 minute, în timp ce un scaner cu raze X se deplasează de-a lungul coloanei vertebrale, şoldurilor şi pumnilor. Un densitometru osos calculează densitatea oaselor analizănd câte radiaţii X sunt absorbite de oase şi cât de multe trec prin oase, informaţiile fiind interpretate de un software.
Rezultatele sunt analizate în conformitate cu clasificarea OMS, în care referinţa reprezintă media masei osoase a unei femei adulte tinere. În acest sistem, osteoporoza „uşoară” +osteopenia are o DO cuprinsă între minus 1 şi minus 2,5, osteoporoza „medie „ către severă curpinde valori mai mici de minus 2,5. Măsurătorile sunt relevante îndeosebi pentru femeile aflate la menopauză, deoarece scăderea nivelului de estrogeni se asociază cu menopauza. DEXA este recomandată femeilor peste 65 de ani, şi , la o vârstă inferioară, femeilor supuse factorilor de risc prezentaţi mai sus.
La ambele sexe, după vârsta de 40-50 de ani se înregistrează o pierdere lentă de os cortical, de aproximativ 0,3-0,5% pe an. La femei, în perioada perimenopauzei, la pierderea osoasă datorată vârstei se adaugă o pierdere accelerată de os cortical. Pierderea de os trabecular debutează mai devreme la ambele sexe, dar este probabil mai importantă la femei.
Pierderea de os trabecular la femei este de asemenea accelerată în perimenopauză. Pierderile cumulate de masă osoasă sunt de ordinul a 20-30% la bărbaţi şi de 40-50% la unele femei.
În general, pierderile osoase afectează predominant osul trabecular al vertebrelor şi extremităţii distale a radiusului la femei şi vertebrele şi oasele şoldului atât la femei, cât şi la bărbaţi. Constatarea că pierderile osoase nu sunt uniforme a fost certificată cu tehnici ca absorbimetria mono- şi bifotonică, tomografia computerizată cantitativă, densitometria cu raze X cu energie dublă (dual energy X-ray densitometry – DEXA) şi analiza calciului corporal total prin activarea neutronică.
De exemplu, viteza pierderii osoase este mai importantă la nivelul metacarpienelor, capului femural şi corpurilor vertebrale decât la nivelul diafizei femurale, tibiei sau craniului.
Examene de laborator
Concentraţiile calciului şi fosforului anorganic în sânge sunt de obicei normale. O discretă hiperfosfatemie se poate observa la femeile după menopauză. Fosfataza alcalină este normală în cazurile necomplicate, dar poate creşte după fracturi. Aproximativ 20% din femeile în postmenopauză cu osteoporoză au hipercalciurie.
Indicii biochimici ai resorbţiei osoase sunt, în medie, crescuţi. Dozările imunologice privind excreţia urinară a peptidelor ce conţin legături încrucişate piridinolinice derivate din tipul I de colagen, cum sunt piridinolinele libere şi totale, şi a legăturilor încrucişate N-telopeptidice sunt mai performante decât dozările hidroxiprolinei. Astfel de dozări, precum şi dozările serice ale fosfatazei alcaline specifice osului, osteocalcinei şi peptidelor de procolagen C-terminale, sunt deosebit de utile în monitorizarea efectelor terapeutice.
Diagnostic diferenţial
Deoarece scăderea masei scheletice este o manifestare generală a înaintării în vârstă, este dificil de evaluat radiologic diminuarea asimptomatică a densităţii osoase la femeile mai vârstnice, mai ales când lipsesc aspectul biconcav marcat al corpurilor vertebrale sau fracturile. Măsurarea cantitativă a masei osoase este, totuşi, un factor predictiv al unor viitoare fracturi. În prezenţa durerilor osoase însoţite sau nu de fracturi şi deformări, este important să se stabilească prezenţa sau absenţa cauzelor cunoscute de osteoporoză enumerate în tabel şi, de asemenea, dacă diagnosticul de osteoporoză este corect. Afecţiuni maligne variate, mai ales mielomul multiplu, limfomul, leucemia şi carcinomul metastatic pot determina pierderi osoase difuze, în special de os trabecular, la nivelul coloanei vertebrale, chiar în absenţa hipercalcemiei. Absenţa anemiei, a creşterii vitezei de sedimentare a eritrocitelor, a anomaliilor electroforezei proteinelor serice şi a proteinuriei Bence Jones sunt utile pentru eliminarea unui mielom multiplu. Totuşi, o biopsie osoasă pe ac sau o aspiraţie medulară pot deveni necesare în cazurile de osteoporoză severă cu fracturi.
Histomorfometria cantitativă a probelor biopsice standard din creasta iliacă este un instrument de cercetare, disponibil în unele laboratoare de referinţă.
Madalina
Buna ,imi puteti spune cat costa o operatie de coxartroza?
July 31, 2015, 12:31 a.m.