Este un procedeu care permite injectarea lentă şi continuă a unui lichid în circulaţia sangvină, de obicei printr-o venă.
Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) şi/sau glucozate („seruri”), de derivate de sânge sau de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide si de acizi aminaţi). Ele sunt indispensabile de îndată ce calea orală şi tubul digestiv nu pot fi utilizate.
Aplicarea şi menţinerea perfuziei
Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie să fie realizată perfect aseptic, după punerea unui garou şi antisepsia pielii, iar materialul de acces vascular este acoperit cu un pansament steril. pansamentele refăcute la intervale regulate, sunt înlocuite de îndată ce se umezesc sau se dezlipesc. Tubulaturile de acces trebuie să fie schimbate la fiecare 24 sau 48 de ore. Aceste manipulări, schimbarea flaconului şi administrarea medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie să fie făcute cu mari precauţiuni de asepsie.
Complicaţii
Complicaţiile locale constituie principalul risc al perfuziilor. inflamaţia, frecvenţa, se traduce prin dureri şi printr-o roşeaţă în jurul punctului de puncţionare şi pe traiectul venei, uneori printr-un edem. Infecţia este cea mai gravă complicaţie de învins.
