Prof. Dr. Gabriela Radulian
Prevalența retinopatiei diabetice (DRD) a cunoscut o creștere semnificativă în ultimele două decenii, pe fondul expansiunii continue a diabetului zaharat. În 2021, datele globale arătau că 20,8% dintre pacienții cu diabet erau afectați de DRD, aproape dublu față de 2007, când prevalența era de 10,8%. La nivelul întregii populații, DRD a devenit o problemă tot mai frecventă, prevalența crescând de 6,8 ori începând cu 2001.
Evoluția bolii nu este uniformă, iar formele avansate ale retinopatiei, precum retinopatia diabetică cu potențial de afectare severă a funcției vizuale (VTDR), edemul macular diabetic (DME) și retinopatia diabetică proliferativă (PDR), au înregistrat o scădere a incidenței în ultimii ani. Comparativ cu valorile înregistrate la începutul anilor 2000, incidența VTDR a scăzut cu 55%, DME cu 40%, iar PDR cu 69%, ceea ce sugerează progrese importante în managementul complicațiilor oftalmologice ale diabetului.
Această tendință descrescătoare poate fi explicată prin îmbunătățirea accesului la screening oftalmologic, adoptarea terapiei anti-VEGF și extinderea utilizării telemedicinei pentru depistarea precoce a bolii. Deși numărul persoanelor cu DRD continuă să crească, măsurile moderne de prevenție și tratament par să reducă impactul complicațiilor severe asupra vederii.
Retinopatia diabetică (RD) reprezintă principala complicație oftalmologică a diabetului zaharat, afectând aproximativ 30-40% dintre persoanele cu diabet, iar la nivel global, peste 100 de milioane de persoane au RD, aceasta fiind o cauză majoră a orbirii și a scăderii acuității vizuale, mai ales în rândul adulților activi. O mare parte dintre aceste cazuri pot fi prevenite printr-un control eficient al factorilor de risc sistemici, alături de progresele în diagnosticul precoce, monitorizarea și opțiunile terapeutice disponibile.
Proiecțiile epidemiologice indică o creștere semnificativă a prevalenței globale a retinopatiei diabetice (RD) în următoarele decenii, estimându-se că numărul cazurilor va crește de la 103 milioane în 2020 la 161 milioane în 2045. Această evoluție este determinată de creșterea prevalenței diabetului zaharat, schimbările stilului de viață și îmbătrânirea populației. Expansiunea cu peste 25% a impactului bolii în doar un deceniu va exercita o presiune considerabilă asupra sistemelor de sănătate la nivel mondial. Costurile economice recente asociate retinopatiei diabetice și complicațiilor sale sunt considerabile, iar tratamentele anti-VEGF pentru edemul macular diabetic (DME) au contribuit la o creștere substanțială a cheltuielilor medicale. Se estimează că prevalența DME va crește cu 25% până în 2030, ceea ce va genera un impact financiar semnificativ asupra sistemelor de sănătate.
Creșterea prevalenței RD va varia considerabil între diferite regiuni ale lumii. În țările cu economii dezvoltate, precum America de Nord și Europa, ratele de creștere sunt estimate între 10,8% și 18%. În schimb, în regiunile cu venituri medii și mici, precum Pacificul de Vest, America Latină, Asia, Africa și Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), se anticipează o creștere mai accentuată, cu valori cuprinse între 20,6% și 47,2%. În aceste zone, numărul total al persoanelor afectate ar putea crește cu peste 6 milioane per regiune, amplificând provocările legate de accesul la îngrijire și tratament.
Retinopatia diabetică (RD) este cauzată în principal de deteriorarea microvasculară a retinei,însă există și un proces de neurodegenerare retiniană diabetică (NRD). Aceasta se manifestă prin subțierea progresivă a straturilor retiniene interne, precum stratul fibrelor nervoase retiniene (RNFL) și stratul celulelor ganglionare (GCL), dar și prin afectarea funcției vizuale, cum ar fi sensibilitatea redusă la contrast, defecte ale câmpului vizual și răspunsuri pupilare anormale.
Inteligența artificială îmbunătățește analiza imaginilor OCT și OCTA prin optimizarea detectării și măsurării structurilor retiniene, precum și a edemului macular. De asemenea, automatizează identificarea leziunilor vasculare și a zonelor cu deficit de perfuzie, oferind o evaluare mai rapidă și precisă.
În viitor, AI va integra date pentru a prezice progresia RD și necesarul de tratament, devenind un instrument esențial în oftalmologie.
Retinopatia diabetică (RD) rămâne una dintre principalele cauze de deteriorare a funcției vizuale la nivel global, însă progresele recente în imagistică, diagnostic și tratament deschid noi perspective pentru o gestionare mai eficientă a bolii. Pe măsură ce tehnologiile avansează, este crucial ca beneficiile acestora să fie extinse dincolo de centrele medicale bine dotate, ajungând și în zonele cu resurse limitate, unde incidența RD este în creștere.
Există o tendință ascendentă a cazurilor de RD în țările cu venituri medii și mici, evidențiind necesitatea unor strategii eficiente de depistare precoce și tratament. În acest context, utilizarea inteligenței artificiale pentru diagnostic, dezvoltarea unor opțiuni terapeutice mai durabile și îmbunătățirea criteriilor de stadializare a bolii sunt măsuri esențiale pentru reducerea impactului diabetului asupra sănătății oftalmologice. Dacă aceste progrese vor fi implementate la scară globală, este posibil ca, până în 2030, să se observe o scădere a cazurilor de orbire asociate RD și o îmbunătățire a calității vieții pacienților afectați.
