Redactia Saptamana Medicala
Osteoporoza este o boală metabolică osoasă care se definește printr-o masă osoasă și microstructură osoasă deteriorate, aspect ce crește semnificativ riscul de fractură la nivelul diferitelor regiuni ale organismului. În Statele Unite, în prezent, osteoporoza afectează peste 10 milioane de oameni, iar la nivel global, aproximativ 200 milioane de femei sunt afectate de osteoporoză. În România în 2019 existau 1.071.000 indivizi cu osteoporoză dintre care 80.7% femei și 19.3% bărbați. Numărul de fracturi noi de fragilitate este de 13.6 fracturi/1000 indivizi în 2019, în țara noastră. Un factor semnificativ pentru fracturi este vârsta, în consecință, odată cu îmbătrânirea populației vom asista la o creștere a numărului și severității fracturilor de fragilitate.
Practic, toate tipurile de fracturi sunt mai frecvente la pacienții cu osteoporoză iar indivizii cu istoric al unui tip de fractură au o probabilitate cu 50-100% mai mare de a suferi un alt tip de fractură în viitor. Particularitatea osteoporozei constă în faptul că nu se manifestă semne clinice până la apariția unei fracturi, astfel încât, fracturile de fragilitate devin manifestarea clinică cea mai frecventă. Pentru tot restul vieții lor, 1 în 5 bărbați și 1 în 3 femei, de obicei peste 50 de ani, vor suferi o fractură de fragilitate.
Fracturile de fragilitate sunt pe locul 4 în clasificarea celor mai prevalente boli cronice în Europa, după cancerul pulmonar, boala cardiacă ischemică și demență. Bolile cronice cum ar fi osteoporoza, vor deveni mai frecvente pe măsură ce populația globului îmbătrânește și stilul de viață se modifică. Fracturile osteoporotice au nu numai un puternic impact psihologic, rezultând în anxietate și depresie, dar vor pune și o presiune semnificativă economică pe societate și vor cauza durere și diformitate în cadrul pacienților suferind de această afecțiune debilitantă.
Pentru a susține managementul eficient al fracturilor de fragilitate și pentru a preveni exacerbarea durerii și a suferinței, precum și costurile asociate, toate societățile medicale îndrumă la prioritizarea prevenției acestora. Fracturile de fragilitate cauzate de osteoporoză reprezintă o povară economică semnificativă și într-o continuă creștere asupra sistemelor de sănătate și sociale, la nivel global. Costurile asociate cu fracturile osteoporotice sunt substanțiale și includ costuri medicale directe (spitalizare, tratament chirurgical, reabilitare) și costuri indirecte (pierderea productivității, costurile îngrijirii pe termen lung). În Statele Unite, osteoporoza a cauzat aproximativ 2,3 milioane de fracturi la 2 milioane de americani asigurați în 2015, generând costuri medicale uriașe pentru sistemul de asigurări de sănătate Medicare. Aceste fracturi au dus la mai multe spitalizări decât atacurile de cord, accidentele vasculare cerebrale și cancerul de sân combinate. Costurile globale pentru gestionarea fracturilor osteoporotice sunt estimate la miliarde de dolari anual. De exemplu, costurile pentru tratamentul fracturilor de șold pot depăși 43.000 de dolari pe pacient în primul an după fractură. De aceea, se recomandă screeningul pentru osteoporoză prin testarea densității minerale osoase pentru a preveni fracturile osteoporotice la femeile de 65 de ani și screeningul acestei afecțiuni la femeile aflate în postmenopauză, mai tinere de 65 de ani, care prezintă un risc crescut de osteoporoză, evaluat conform unui instrument formal de evaluare a riscului clinic.
Pentru reducerea costurilor directe și indirecte asociate acestei afecțiuni și complicațiilor sale, ar fi utilă crearea de programe naționale de screening pentru persoanele de peste 50 de ani pentru a detecta osteoporoza înainte de apariția fracturilor. Măsuri suplimentare implică educația și conștientizarea asupra acestei boli, prin lansarea unor campanii naționale de educare pentru a informa publicul despre importanța sănătății osoase și măsurile preventive, cum ar fi exercițiile fizice regulate, aportul adecvat de calciu și vitamina D, și evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool. NOF promovează utilizarea terapiilor aprobate de FDA pentru tratamentul osteoporozei, care pot reduce riscul fracturilor vertebrale și de șold cu până la 70%. Nu în ultimul rând, este esențială implementarea unor modele de îngrijire coordonată pentru pacienții care au suferit o fractură osteoporotică, pentru a preveni fracturile secundare și a reduce costurile asociate. Acest lucru include gestionarea cazurilor prin echipe multidisciplinare și monitorizarea continuă a pacienților.
În ceea ce privește impactul psihologic al acestei afecțiuni debilitante, studiile recente arată că există o relație complexă între osteoporoză și sănătatea mentală; afecțiuni psihice precum tulburarea depresivă, anxietatea și sindromul de stres posttraumatic pe de-o parte și osteoporoza, pe de altă parte se află într-o relație bidirecțională, însemnând că tulburările depresive și anxietatea se asociază cu risc de osteoporoză, iar osteoporoza, după cum se poate întelege, se asociază frecvent cu simptome anxio-depresive. Osteoporoza și fracturile asociate pot duce la o scădere a stimei de sine, mai ales atunci când deformările osoase sau limitările fizice devin vizibile. Din cauza fricii de accidente și a mobilității reduse, pacienții pot evita activitățile sociale, ceea ce duce la izolare și singurătate. Acest lucru agravează starea de anxietate și depresie. Pierderea capacității de a îndeplini roluri sociale și familiale poate contribui la sentimente de inutilitate, afectând în mod negativ calitatea vieții. Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, înotul și exercițiile de rezistență, pot îmbunătăți starea de spirit și reduc riscul de cădere, contribuind astfel la o mai bună sănătate mentală și fizică. O dietă echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, ajută la menținerea sănătății oaselor și poate avea efecte benefice asupra stării mentale.
