Dr. Oana-Andreea Grigore
Infecția cu Clostridium difficile este o cauză importantă a sindromului diareic asociat antibioterapiei. Această infecție este mai puțin frecventă la copii decât la adulți, dar incidența la copii este în creștere. Manifestările clinice variază de la colonizare asimptomatică sau diaree ușoară, până la forma de boală fulminantă caracterizată prin ileus paralitic, megacolon toxic, hipotensiune arterială sau șoc toxico-septic.
Clostridium difficile este un bacil anaerob care formează spori și produce toxine. Acesta este larg răspândit în natură și se găsește în apă, sol, gospodării, produse alimentare și la animalele domestice și de fermă. În cadrul unităților sanitare, C. difficile a fost izolat de pe mâinile pacienților și ale personalului medical, de pe suprafețele spitalelor, sau de pe diverse echipamente medicale. Mai mult decât atât, s-a observat că C. difficile poate persista câteva luni de zile pe diferite suprafețe din cadrul spitalelor.
Dezvoltarea bolii diareice implică: alterarea microbiotei colonului (de obicei în urma terapiei cu antibiotice), ingestia, colonizarea și creșterea excesivă a C. difficile, producția ulterioară de toxine, care determină inflamația mucoasei și leziuni ale epiteliului intestinal.
Cea mai mare incidență a infecției cu C. difficile (toxigenă sau netoxigenă) apare la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani. Studiile populaționale sugerează că aproximativ 75% dintre infecțiile pediatrice cu C. difficile sunt asociate comunității.
Colonizarea intestinală asimptomatică cu tulpini de C. difficile este frecventă în primul an de viață, astfel nou-născuții și sugarii pot fi un rezervor important de Clostridium difficile. Colonizarea persistă în general câteva luni, deși poate persista până la 12 luni sau mai mult în unele cazuri. Deși nou-născuții și sugarii sunt colonizați frecvent cu C. difficile toxigen, ei dezvoltă rareori boală simptomatică. Astfel, niveluri ridicate de microorganisme și toxine de C. difficile (niveluri similare cu cele la adulții cu colită) pot fi găsite în scaunele nou-născuților și sugarilor sănătoși, asimptomatici.
Copiii cu vârsta mai mare de un an au rate mai scăzute de colonizare. Până la vârsta de aproximativ 3 ani, ratele de colonizare a tulpinilor toxigene scad până la valori de 8%, similar ratelor la adulții nespitalizați. Rate crescute de colonizare (17-30%) au fost descrise în rândul copiilor cu spitalizări repetate și la copiii cu malignitate, fibroză chistică sau boală inflamatorie intestinală.
Factori de risc
Expunerea la antibiotice este cel mai important factor de risc atât pentru infecția cu C. difficile asociată cu spitalizarea, cât și pentru cea asociată comunității. Orice antibiotic poate predispune la infecția cu C. difficile, deși riscul variază în funcție de clasele de antibiotice. Malignitatea este cea mai frecventă afecțiune cronică în rândul copiilor spitalizați cu infecție cu C. difficile, reprezentând până la 25% din cazurile de diaree infecțioasă cu Clostridium difficile.
Manifestări și forme clinice de boală diareică
Spectrul clinic al infecției cu C. difficile variază de la colonizarea asimptomatică până la colita fulminantă. Severitatea infecției crește în general cu vârsta. Mortalitatea și bolile fulminante sunt cele mai mari la persoanele ≥65 de ani și mai puțin frecvente la copii. Cu toate acestea, spectrul complet al bolii este posibil în toate grupele de vârstă.
Așa cum am menționat anterior, colonizarea asimptomatică este frecventă în primul an de viață, astfel, purtătorii asimptomatici pot fi un rezervor de C. difficile.
Dintre cei care dezvoltă boală simptomatică, manifestările infecției cu C. difficile încep de obicei fie în timpul sau la câteva săptămâni după terapia cu antibiotice; ocazional, debutul este întârziat până la 10 săptămâni.
Cel mai frecvent simptom al infecției cu C. difficile este diareea apoasă cu debut acut (definită ca ≥3 emisii/24 ore), care apare adesea în timpul sau la scurt timp după o cură cu antibiotice. Scaunele cu emisie de sânge sunt mai puțin frecvente, apar în <15% din episoade. În cazul colitei pseudomembranoase poate apărea diaree abundentă (≥10 emisii pe zi) și dureri abdominale severe in etajul abdominal inferior. Poate fi prezentă febra. Dacă greața și vărsăturile sunt o componentă semnificativă a simptomelor gastrointestinale, trebuie luate în considerare etiologiile virale.
O formă severă de infecție clostridială la copii este caracterizată de următoarele elemente: diaree abundentă cu manifestări sistemice (febră, frison, dureri abdominale severe, distensie abdominală importantă), un nivel crescut al creatininei serice, ajustat în funcție de vârstă.
Forma de colită pseudomembranoasă din infecția cu C. difficile este mai puțin frecventă la copii.
Forma fulminantă este caracterizată prin ileus (ocluzie intestinală), megacolon toxic, hipotensiune arterială sau șoc. Manifestările infecției fulminante pot include febră, diaree, dureri abdominale severe în cadranul inferior sau difuze, distensie abdominală importantă, hipovolemie (o cantitate insuficienta de lichid in sistemul circulator - apa, sange (plasma) si/sau lichid limfatic), leucocitoză (numărul anormal de leucocite din sânge), hipoalbuminemie (scăderea valorilor albuminei serice sub limita fiziologică minimă) și acidoză lactic (prea mult acid lactic in organism). Diareea poate fi absentă la pacienții cu ileus prelungit. Complicațiile colitei fulminante includ megacolonul toxic și perforația intestinală.
