Prof. Dr. Alexandru Tătaru
Domnule profesor, vă rugăm să faceţi o trecere în revistă a parcursului profesional, pentru a evidenţia momentele importante din cariera dumneavoastră.
Am absolvit facultatea de medicină din Cluj în anul 1980, ca şef de promoţie şi am devenit medic specialist dermatolog în anul 1986, intrând totodată ca asistent universitar la disciplina dermatologie. Din anul 1995 sunt doctor în medicină, am parcurs treptat gradele universitare şi din anul 2003 sunt profesor la acestă disciplină.
De ce aţi ales această specia-litate? V-a adus ea suficiente motive de satisfacţie în plan profesional? Este o specialitate în care diagnosticul este uneori incert, tratamentul oarecum pe încercate, iar cancerele de piele sunt din cele mai necruţătoare.
Am avut şansa de a-mi putea alege specialitatea, de care am fost cu putere atras încă din studenţie, datorită copleşitoarei personalităţi a d-lui prof. Iuliu Căpuşan.Am simţit în plus că este un tip de specializare medicală care mi se potriveşte spiritual şi această senzaţie nu m-a părăsit nici în prezent.
Ce puteţi să ne spuneţi despre medicii care v-au fost călăuză, mentori în anii de început, pe care i-aţi avut ca model profesional
Am avut o pleiadă de profesori eminenţi, dacă amintesc numai de profesorii Baciu, Tomuş, Dumitraşcu, nedreptăţind pe ceilalţi, dar personalitatea medicală pe care o consider mentorul meu profesional şi uman rămâne profesorul Iuliu Căpuşan de la dermatologie, un medic cu o vastă cultură atât medicală cât şi generală şi cu o intuiţie a diag-nosticului ieşită din comun.
După deja o carieră medicală strălucită cu nenumărate reuşite, care sunt realizările pe care le consideraţi cele mai importante?
Consider realizări importante faptul că am imprimat un anumit mod de a practica medicina studenţilor şi rezidenţilor cu care am lucrat, în sensul abordării cât mai complete medical a bolnavului cu integrarea patologiei cutanate în ansamblul patologiei medicale. Apoi, mi se pare important că am realizat cercetări care au condus la un brevet de invenţie în tratamentul ulcerului de gambă. De asemenea, au fost şi alte cercetări clinice europene în care am fost integrat şi care au permis introducerea în tratamentul herpesului-zoster a unui nou medicament antiviral şi de asemenea cercetări asupra stresului oxidativ în dermatita atopică la copil.
În calitate de Preşedinte al Societăţii Române de Dermatologie nou numit, ce proiecte şi planuri prioritare aveţi la nivel de societate şi de comunitate medicală?
Punctele importante ale programului meu sunt:
• asigurarea anuală a numărului de credite EMC absolut necesare fiecărui medic, prin manifestări ştiinţifice în toate centrele mari ale ţării, cu sprijin din partea Societăţii Române de Dermatologie;
• suport material din partea Societăţii Române de Dermatologie pentru medicii rezidenţi pentru schimburi de experienţă în străinătate şi suport educaţional prin şcolile de vară organizate în ţară;
• cred că Societatea Română de Dermatologie, prin bordul său, trebuie să se implice activ în politica sanitară, să informeze Ministerul Sănătăţii despre lipsurile şi nevoile majore ale dermatologiei şi venerologiei, să lupte activ pentru menţinerea dermatologiei ca o specialitate largă, cu multiple competenţe şi multiple conexiuni cu specialităţile chirurgicale, oncologie, boli infecţioase, medicină internă, alergologie, flebologie, epidemiologie, fără a ceda însă din domeniul nostru de excelenţă medicală.
Societatea Română de Dermatologie are colaborări cu societăţi similare din Europa? Sau la nivel de spitale? Există consultări? Apoi, în ceea ce priveşte statutul medi-cului dermatolog, faceţi lobby la forurile în drept, la administratorii sistemului de sănătate ca să vă protejaţi atât membrii societăţii cât şi pacienţii acestora? Luptaţi pentru anumite programe de sănătate finanţate de la buget?
Societate Română de Dermatologie este deja integrată în Academia Europeană de Dermato-Venerologie şi are legături permanente cu numeroase alte societăţi de profil, europene sau mondiale. Luptăm şi uneori obţinem programe finanţate de la buget pentru terapii scumpe, cum sunt terapiile biologice în psoriazis. Acţiunile de lobby pe lângă forurile politice sunt încă timide.
Cum apreciaţi nivelul profesional al dermatologilor mai tineri, cum este văzut în afară medicul dermatolog român? Este străinatatea un magnet şi pentru această specialitate?
Cred că rezidenţii dermatologi pregătiţi în România au un nivel foarte bun, lucru dovedit de faptul că sunt acceptaţi în străinătate şi practică excelent în Germania, Franţa, Anglia sau alte ţări. Evident că sunt atraşi cu putere în afara României atât timp cât aici nu au suficiente posturi în primul rând, iar câştigul material este extrem de redus.
Cum apreciaţi nivelul de dotare şi înzestrare al secţiilor de dermatologie din România.
Secţiile de dermatologie sunt vitregite în toată ţara de o politică de investiţii permanent mioapă, care desconsideră acestă specialitate. Aş putea spune că practicăm azi un fel de medicină de război, plină de lipsuri, pe care doar entuziasmul şi dedicaţia multor dermatologi le mai suplinesc, aşa cum poate fiecare.
Manifestările la nivelul tegumentului sunt de foarte multe ori cauzate de boli ale altor organe. Colaboraţi bine cu medici din alte specializări?
Colaborăm activ cu absolut toate celelate specialităţi medicale, pentru că interferăm prin natura patologiilor noastre cu întreaga medicină.
Dezvoltarea tehnologică şi cercetarea medicală a înregistrat şi pentru dermatologie progrese notabile în ultimele decenii?
Cercetarea şi avansul tehnologic în medicină şi implicit în dermatologie sunt azi atât de rapide încât la aproximativ fiecare cinci ani trebuie să ne înnoim cunoştinţele, tehnicile de diagnostic şi tratament, indicaţiile terapeutice.
Evoluţia societăţii, creşterea nivelului de igienă a dus la eradicarea unor boli de piele sau la apariţia altora?
Actualul standard al societăţii a făcut să se reducă bolile prin infecţii cutanate şi să crească spectaculos cazurile de boli cu predeterminare genetică, precum dermatita atopică şi psoriazisul.
