Spondiloza cervicală defineşte prezenţa procesului degenerativ artrozic la nivelul coloanei cervicale. Se consideră că orice persoană cu vârsta peste 40 de ani are cel puţin două localizări de tip artrozic, dintre care una este coloana cervicală.
este consecinţa poziţiilor vicioase ale coloanei cervicale care contribuie la suprasolicitarea musculaturii şi la uzura progresivă a discurilor intervertebrale. Alte cauze sunt: vârsta, malformaţiile congenitale, surmenajul profesional şi sportiv, afecţiunile inflamatorii etc.
Primele semne clinice se traduc prin dureri în regiunea cervicală şi occipitală şi prin contracturi musculare, care pot fi însoţite de dureri nevralgice iradiate în braţe sau amorţeli la nivelul mâinilor. Durerea este exacerbată de oboseala fizică şi intelectuală. Uneori, apar ameţeli, acufene, tulburări oculare şi laringofaringiene, insomnii, stări depresive, dureri precordiale.
Orice profesie care determină o poziţie vicioasă, cu capul mult aplecat, provoacă oboseala muşchilor cefei, ducând, în timp, la suprasolicitarea discului intervertebral. Discul se deshidratează, se turteşte şi îşi pierde elasticitatea, iar vertebrele se apropie, comprimând rădăcinile nervoase, care dau durerile nevralgice. Amortizarea şocurilor în timpul mişcărilor gâtului, nu mai este realizată de discurile intervertebrale, iar forţele exercitate aici se transmit direct şi brutal platourilor vertebrale. Acestea se îngroaşă şi apar proliferări osoase (osteofite sau ciocuri).
Forme clinice: cervicalgia cronică, cervicalgia acută şi torticolisul acut, cefaleea cervicală, migrena cervicală, nevralgia cervicobrahială, sindromul acroparestezic, mielopatia cervicartrozică
Tratamentul este complex şi de durată, constând într-un tratament medicamentos, care se adresează etapelor algice (antiinflamatoare nesteroidiene, antialgice, decontracturante sau corticoizi în infiltraţii), şi un tratament nemedicamentos, constituit din proceduri de fiziokinetoterapie, masaj şi reflexoterapie.
Tratamentul se axează pe repausul coloanei cervicale cu capul în hiperextensie, suprimând pernele. În modul acesta se restabileşte curbura normală. Pentru a uşura refacerea acesteia, se recomandă folosirea unui sul care să fie introdus sub ceafă, bolnavul odihnindu-se cu faţa în sus, pe un pat dur.
Concomitent cu repausul coloanei cervicale în hiperextensie şi refacerea curburii fiziologice, se urmăreşte restabilirea tonusului normal al musculaturii cervicale pentru a reface mecanica coloanei şi a despovăra discul.
Procedeele de fizioterapie urmăresc decontractarea musculaturii cervicale prin ionizări, curenţi diadinamici, magnetodiaflux, ultrasunet etc.
Bolnavii trebuie să respecte, cu calm şi perseverenţă, aceste tratamente simple pentru a evita recidivele.
Dr. Anca Gostian-Culda, medic primar ATI, competenţă în Terapia Durerii
Dr. Monica Ghiţă, medic specialist Reumatologie
