Termografia sau termoviziunea este o metodă de diagnosticare funcţională neinvazivă, nenocivă, nedureroasă şi noncontact a peste 150 de boli, în forma lor cunoscută, şi poate fi utilizată absolut fără nicio restricţie (vârstă, sex, stare fiziologică sau patologică) la toate categoriile de pacienţi. Este o metodă relativ nouă, apărută pe la mijlocul secolului XX. Principiul de diagnosticare în termografie se bazează pe captarea de către o cameră video specială a căldurii emise de corpul uman (razelor infraroşii). Razele infraroşii captate sunt transformate în semnal electric transmis calculatorului. Un program special citeşte acest semnal şi îl transmite la monitorul calculatorului sub forma unei scale de culori, care reprezintă uniformitatea sau diferenţa de temperatură de pe suprafaţa corpului.
În mod normal, temperatura corpului uman este uniformă, cu anumite diferenţe. La debutul unor afecţiuni sau în evoluţia lor pe suprafaţa corpului apar zone cu temperatură crescută sau scăzută. Depistarea acestor zone ne permite să stabilim sau chiar să excludem o temperatură diferită, determinarea diferenţei între două puncte de pe corp, fapt destul de important în stabilirea diagnosticului. Spre exemplu, zonele de pe corp unde este prezent un proces inflamator acut sunt mai calde. Pe imaginea termografică ele vor apărea în paleta de culori galben-roşu. Procesele inflamatorii cronice sunt mai reci şi ele apar în imaginea termografică în gama de culori albastru spere albastru închis. În prezent există criterii pentru diagnosticarea a peste 150 de afecţiuni.
Termografia este utilizată pe larg pentru diagnosticarea precoce a unor tumori maligne sau benigne ale glandei mamare. Criteriul de bază în excluderea unor astfel de tumori este uniformitatea şi simetria imaginii termografice, lipsa unor zone calde. O investigaţie corectă se face după 10-15 zile de la începutul ciclului menstrual. Trebuie menţionat faptul că investigaţia termografică a glandei mamare nu are nicio restricţie de vârstă sau limită la numărul de investigaţii şi, deseori, poate fi mai informativă decât alte metode de investigare.
Datorită faptului că este absolut nenocivă ea poate fi folosită la copii începând chiar din prima lor zi de viaţă. Cu ajutorul termografiei, la copii pot fi depistate subluxaţii vertebrale, probleme de statică a coloanei vertebrale (scolioze). De obicei, aceste probleme sunt neglijate ori diagnosticate prea târziu, când au făcut deja prea mult rău organismului în creştere.
Deficienţele imunitare, atât la copii cât şi la cei maturi, pot fi văzute foarte clar pe imaginea termografică a cutiei toracice, care apare sub forma unei zone mai reci în regiunea superioară a osului stern unde este proiecţia timusului. Termografia ne permite să monitorizăm evoluţia deficitului imunitar în urma unui tratament. De obicei, după un tratament de stimulare a sistemului imunitar zona rece de pe piept dispare.
Infecţiile respiratorii acute, ca şi stările gripale pot fi văzute termografic cu mult înainte de apariţia unor semne clinice ale bolii.
În ediţia următoare a revistei Săptămâna Medicală veţi găsi continuarea articolului, unde veţi afla despre criteriile pentru diagnosticarea termografică a unor afecţiuni ale aparatelor digestiv, cardiovascular, sistemului endocrin, sistemului genital feminin, sistemului genital masculin etc., precum şi despre domeniile medicinei clinice în care poate fi utilizată termografia.
Botea Adriana
Buna seara,am si eu o mare rugăminte daca se poate sa-mi spuneti va rog valorile temperaturii normale a corpului in functie de grila culorilor.rnIn principal ma intereseaza cum este interpretată CULOAREA ALBĂ apărută în poza termografiei.rnMultumesc anticipat,va doresc o noapte binecuvântată sa aveti!
July 28, 2018, 7:38 p.m.