Redactia Saptamana Medicala
Fertilizarea in vitro este tratamentul final la care recurg cuplurile infertile în vederea concepţiei. Un cuplu este infertil atunci când nu a reuşit să conceapă după 1 an de raporturi sexuale neprotejate.
Inaintea începerii unui ciclu de stimulare în vederea fertilizarii in vitro cuplul trebuie să efectueze o serie de investigaţii care să permită orientarea diagnosticului şi mai ales a tratamentului. Astfel, în primul rând este necesară o spermogramă şi o histerosalpingografie. Prima analiză investighează sterilitatea de cauză masculină, iar cea de-a doua investighează permeabilitatea trompelor uterine.
În al doilea rând sunt necesare analize hormonale, care se efectuează în anumite momente ale ciclului menstrual, care investighează sterilitatea de cauză ovariană şi care sunt foarte importante în ghidarea tratamentului de fertilizare in vitro. Nu în ultimul rând sunt importante teste de screening, în vederea eliminării unor afecţiuni care fie necesită un tratament înaintea începerii concepţiei, fie trebuie să fie cunoscute în cazul unei eventuale sarcini.
Procesul fertilizării in vitro cuprinde în mare trei etape:
Administrarea unui tratament hormonal injectabil, care durează aproximativ 3 săptămâni şi vizează stimularea ovariană pentru obţinerea unui număr suficient de mare de ovocite mature, care urmează să fie fertilizate. Această etapă reprezintă o primă mare diferenţă faţă de un ciclu natural, în care în fiecare lună se obţine un singur ovocit capabil să fie fecundat. Această diferenţă face ca şansele de a obţine o sarcină să sporească în cazul unei stimulări ovariene.
Extragerea ovocitelor şi fertilizarea lor se produce in vitro, adică în laborator. În general această fază durează 48 de ore, iar la sfârsitul ei se obţin embrioni. Aceştia se selecţionează în funcţie de anumite caractere morfologice: unii sunt introdusi în uter, alţii sunt congelaţi pentru un viitor ciclu.
A treia etapă este cea de susţinerea a fazei luteale, când embrionii sunt introduşi în uter, iar tratamentul este minim. La sfârşitul acestei etape care durează 2 săptămâni, un test sanguin sau urinar permite să aflăm rezultatul final, adică obţinerea sau nu a sarcinii.
În privinţa rezultatelor procedurii de fertilizare in vitro, procentul de reuşită este în general de 30%, luând în considerarea toate cauzele de infertilitate şi neţinând cont de vârsta pacientelor. Desigur, pacientele tinere, sub 35 de ani, care nu au probleme legate de ovare sau cavitatea uterină au şanse mai mari de a concepe, în comparatie cu pacientele mai în vârstă. La acestea, calitatea ovocitelor sau capacitatea de implantare în cavitatea uterină scad, prin urmare scade şi reuşita în cadrul unui ciclu de fertilizare in vitro.
În concluzie, fertilizarea in vitro este o ultimă etapă în încercarea de obţinere a sarcinii. Inaintea ei există alte metode, mai simple, care pot rezolva problema infertilităţii: stimularea ovariană sau inseminarea intrauterină. Analizele care se cer cuplului respectiv au scopul de a orienta tratamentul cel mai adecvat în funcţie de cauză, pentru a nu pierde un timp preţios atât din punct de vedere material, cât şi spiritual.
