Prof. Dr. Emerit Cătălina ARSENESCU GEORGESCU
Terapia anticoagulantă este o componentă esențială a cardiologiei moderne, ajutând la prevenirea și gestionarea afecțiunilor cu substrat trombotic, la reducerea riscului de evenimente cardiovasculare grave și la îmbunătățirea calității vieții și a prognosticului funcțional al pacienților. Tratamentul anticoagulant este necesar pentru o varietate de patologii, cum ar fi fibrilația atrială, tromboza venoasă profundă, embolia pulmonară, protezele valvulare mecanice sau alte afecțiuni care predispun la formarea de trombi. Doza și durata acestui tratament depind de severitatea afecțiunii și de răspunsul pacientului la medicament. Utilizarea sa trebuie să fie atent adaptată la nevoile și riscurile individuale ale fiecărui pacient. Ultimele decenii au adus o dezvoltare semnificativă a variantelor de tratament anticoagulant, cu maximizarea beneficiilor și reducerea riscurilor. Chiar și așa, utilizarea medicației anticoagulante este asociată și cu o serie de efecte adverse, dintre care cele mai frecvent întalnite sunt hemoragiile.
Principalul efect advers al utilizării tratamentului anticoagulant este reprezentat de complicațiile hemoragice, care pot constitui o urgență. Aceastea pot fi minore (epistaxis – sângerare nazală, hematurie-sânge în urină), sau majore (hemoragii intracraniene, intravertebrale, retroperitoneale, pericardice, intraarticulare, intramusculare cu apariția sindromului de compartiment sau scăderea nivelului hemoglobinei cu peste 2 g/dl ori, necesitatea de transfuzie a ≥ 2 unități de masă eritrocitară). Managementul acestora presupune măsuri nespecifice, umplere volemică, administrare de produse derivate de sânge sau sânge integral, administrare de hemostatice cât și măsuri specifice prin administrare de antidoturi ori hemostaza chirurgicală, acolo unde este cazul.
În concluzie, medicația anticoagulantă a devenit vitală în prevenția unor afecțiuni debilitante sau amenințătoare de viață. Apreciem că, în administrarea și conducerea tratamentului anticoagulant, este esențială respectarea cu strictețe a indicațiilor de prescriere. Teama de o eventuală hemoragie nu justifică prescrierea într-o doză subterapeutică față de indicațiile aferente fiecărui agent anticoagulant în parte. Mai mult, majoritatea covârșitoare a complicațiilor hemoragice sunt minore, iar subdozajul duce la creșterea semnificativă a riscului trombotic, fără diminuarea importantă a riscului hemoragic. Prescrierea corectă și urmărirea adecvată a pacientului pe parcursul tratamentului reprezintă cheia unei bune prevenții a evenimentelor trombotice, cu riscuri minime. Având în vedere considerentele detaliate anterior, este deosebit de importantă cunoașterea de către medicul curant a farmacocineticii, dozajului și managementului anticoagulantelor în prevenția efectelor adverse.
