Prof. Univ. Dr. Dragos Nemescu
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. dr. Dragoș Nemescu, U.M.F. Iași.
Stimate Domnule profesor, știm că realizați la Iași anumite forme de investigații și tratament fetal.
În mod obișnuit, medicul nu are acces la făt. O dată cu apariția cardiotocografului (dispozitiv care înregistrează frecvența cordului fetal și contracțiile uterine) și prin dezvoltarea ecografiei , putem avea acces la investigații asupra stării fetale, în general.
Practic, datorită realizărilor științei moderne, avem la dispoziție mijloace de investigație pentru a evalua dezvoltarea fetală, dacă structura fătului este normală și dacă funcțiile sale sunt corespunzătoare pentru vârsta gestațională. Descriem și diagnosticăm din ce în ce mai multe probleme fetale și pe măsură ce știința evoluează, încercăm să găsim și tratamente pentru acestea. Deocamdată sunt destul de puține afecțiuni care beneficiază de tratament intrauterin. Sperăm ca odată cu dezvoltarea tehnologiei să avem posibilitatea să tratăm mai multe dintre acestea. Printre cele pe care le putem trata în prezent menționez anemia fetală, care a avut o adresabilitate mai mare în ultima perioadă, ajungâd chiar și la două proceduri într-o singură zi. Tratamentul constă în administrarea unei mici cantități de sânge concentrat (masă eritrocitară) fătului. Există un protocol de evaluare fetală înainte de procedură, prin care se fac analize, se evaluează ecografic, se estimează anemia și volumul de sânge necesar a fi administrat. De cele mai multe ori realizăm și o anestezie fetală pentru că este necesar ca acesta să nu se miște în timpul manevrelor intrauterine. După aceasta se administrează în vena ombilicală un volum de 20-80 ml de masă eritrocitară, în funcție de mărimea fătului. Acest tip de tratament se repetă în medie la 3 săptămâni, poate chiar și la 4 săptămâni până aproape de termen, la 34 de săptămâni. Am avut paciente la care am realizat și 5-6 transfuzii intrauterine, deoarece am început devreme, la 20 de săptămâni. La aceste vârste gestaționale mici procedura este și mai specială, pentru că folosim traiectul intra-hepatic al venei ombilicale.
Care sunt riscurile în cazul în care nu se administrează această masă eritrocitară?
În acest caz evoluția sarcinii va fi nefavorabilă pentru că fătul va acumula lichid în diferite cavități: abdomen, torace, în pericard, devine edemațiat în general. În final, fie sarcina se oprește în evoluție, fie la naștere tratamentul este foarte dificil, cu supraviețuire redusă. În general, sarcina se pierde sau trebuie să realizăm o naștere mai devreme, și în acest caz avem de-a face cu o prematuritate semnificativă. Dacă este o anemie severă, din experiența mea, am constatat că poate avea efecte importante asupra dezvoltării sistemului nervos central, manifestate prin dilatații ale ventriculilor cerebrali. Prin urmare, este necesar să urmărim aceste sarcini destul de precoce.
Am avut paciente care au venit cu anemie severă prin infecție cu parvovirus. După tratament fătul și-a revenit în câteva zile, iar ulterior a avut o evoluție foarte bună și sarcina a ajuns până la termen chiar. Astfel ajungem să nu mai aven copii născuți prematur ci la o vârstă de sarcină care permite o îngrijire cu succes a nou-născutului.
Toate aceste proceduri au la bază o evaluare ecografică foarte precisă, o ecografie doppler color. Se fac predicții matematice asupra gradului anemiei și a modului de tratament. Aceste etape ne ajută să avem șanse mari de succes. Chiar putem spune că au dat rezultate foarte bune. Evident că nu este un lucru foarte simplu, procedura necesită o precizie foarte mare. Vasul ombilical la aproximativ 20 de săptămâni are un diametru de câțiva milimetri. Trebuie țintit, sub control ecografic cu acul, ca să administrăm prin el sânge. Aici este cea mai mare dificultate.
Ce ne puteți spune despre cazurile de fetuși cu restricție de creștere intrauterină?
Aceasta înseamnă că este un făt care nu se dezvoltă normal, pentru ca nu primește suficient oxigne și nutirenți și dacă nu ne dăm seama de acest lucru la timp, el poate să moară acolo. Avem și în acest caz mai multe metode de urmărire: ecografia și cardiotocografia.
În prezent avem dezvoltat un cardiotocograf digital, de la sistemul care înregistrează, semnalul este digitalizat și traseul este interpretat de către computer. Evident că rezultatele sunt mult mai precise, față de interpretarea vizuală umană, care este puternic subiectivă. Practic avem de fiecare dată un expert care evaluează traseul cardiotocografic.
Acest sistem de înregistrare a bătăilor cordului fetal este practic prima metodă pe care am avut-o, istoric vorbind, de urmărire a fătului. A fost dezvoltat la nivelul anilor ’50, primele sisteme de acest gen care erau cât un dulap. Acum ele au devenit din ce în ce mai mici și mai performante, încât avem cardiotocografe care sunt de 20 cm, devenind din ce în ce mai inteligente, fiind posibil să se atașeze și un computer care să interpreteze rezultatele. Avantajul este că, folosind anumite criterii de evaluare evaluăm cu precizie starea fetală. Acești parametri sunt uneori mai dificil de interpretat vizual de către om, și s-a ajuns la concluzia că cea mai bună metodă este o interpretare a computerului. În acest moment avem tehnică de calcul foarte evoluată și putem avea interpretări foarte bune, în special pentru înregistrările făcute înainte de naștere (de travaliu) – înregistrări antepartum. Aplicațiile acestor metode sunt în special la fetușii cu restricție de creștere. Astfel, cu această metodă, împreună cu măsurători Doppler ale circulației fătului, putem estima mai bine momentul când trebuie să inducem nașterea. Aceasta metodă are o aplicație mai mare ca număr de paciente. Din păcate nu există încă un tratament în aceste situații, singura metodă este nașterea prematură a fătului, pentru a evita decesul acestuia.
