Dr. Bogdan Dimitrie Niculae, Chirurgie plastica
Discuție cu privire la eficiența laser-terapiei vs. scleroterapie
Boala venoasă cronică (BVC) a membrelor inferioare este favorizată de următorii factori: ortostatismul prelungit, obezitatea, sexul feminin, sedentarismul, sarcina, deficiențe musculare la nivelul membrelor inferoare, anchilozele, insuficienta cardiaca si afectiunile pulmonare cronice, sarcina etc.
Venele reticulare și telangiectaziile apar din cauza insuficienței valvelor venoase și a creșterii presiunii venoase locale, dar sunt asimptomatice sau dau simptome minore.
Varicele primare, sau esențiale, au o cauză familială, fiind transmise genetic. Factorii genetici pot influența structura moleculară (de exemplu, colagenul), aspectul anatomic (numărul de valve venoase) sau arhitectura sistemului venos.
Reținem faptul că staza venoasă exercită o multitudine de efecte nocive asupra structurii țesuturilor din jur și, mai ales, asupra tegumentului, având un impact major asupra sănătății individului. Dintre modificările care apar la acest nivel, putem enumera: flebedemul, dermatita pigmentară și purpurică (dermatita ocră Favre-Chaix), eczema de stază, lipodermatoscleroza, tromboflebita varicoasă, atrofia albă Milian, acroangiodermatoza piciorului, pseudo-sindromul Klippel-Trenaunay și, nu în ultimul rând, ulcerul venos.
Clasificarea CEAP joacă un rol fundamental în managementul pacienților cu boală venoasă cronică (BVC), fiind esențială în orientarea atât a investigațiilor paraclinice, cât și a tratamentului ulterior. Această clasificare evaluează boala pe baza unor criterii clinice, etiologice, anatomice și fiziopatologice, facilitând stabilirea unei strategii terapeutice personalizate. Fără un tratament corect și o intervenție timpurie, BVC are o evoluție progresivă, spre agravare, cu riscul de complicații severe, cum ar fi ulcerele venoase sau insuficiența venoasă cronică.
Tratamentul venelor reticulare și al telangiectaziilor, precum și uneori al dilatațiilor varicoase mici, este în general fie conservator (medicamentos, compresie elastică), fie radical (chirurgical, sclerozant, laser). Laserul endovenos, precum și tratamentul chirurgical, sunt, în general, rezervate dilatațiilor venoase care depășesc 10 mm. Înaintea realizării oricărei proceduri este necesară efectuarea unei ecografii Doppler pentru evaluarea atât a circulației venoase, cât și arteriale, la nivelul membrelor inferioare. Această metodă de investigare permite atât diagnosticul, cât și evoluția pre- si post-tratament.
Scleroterapia varicelor a apărut ca metodă terapeutică la mijlocul secolului al XIX-lea și rămâne o procedură relevantă și în prezent. Scopul acestei intervenții medicale este de a elimina refluxul în sistemul venos superficial și varicele vizibile. Efectul terapeutic al scleroterapiei se bazează pe injectarea unui agent sclerozant, care irită straturile endoteliale și subendoteliale ale venelor, declanșând o reacție inflamatorie ce duce la fibroză și la obliterarea nontrombotică a vasului afectat. Această metodă ajută nu doar la prevenirea complicațiilor bolii varicoase, ci și la îmbunătățirea aspectului estetic al picioarelor. Este important de menționat că scleroterapia se aplică exclusiv în cazul varicelor primare, nu și în cele secundare, asociate cu obstrucția sistemului venos profund.
În prezent, agenții sclerozanți utilizați includ iodul sub formă de Lugol, tetradecil sulfatul de sodiu, salicilatul de sodiu, hydroxy-polyethoxy-dodecane, glicerina cromată și moruatul de sodiu. Scleroterapia este contraindicată în stările de hipercoagulabilitate și nu se practică pe varicele tronculare ale safenei mari. O contraindicație absolută este alergia la produsul sclerozant, iar contraindicațiile relative includ venele dilatate la sportivi, sarcina, alăptarea, hipertensiunea arterială severă și expunerea la soare imediat după procedură.
Complicațiile posibile ale scleroterapiei includ tromboembolismul (complicație severă), reacțiile vagale, alergiile la agentul injectat, echimozele la locul de injectare, flebite superficiale ascendente, tulburări de sensibilitate, pigmentări și apariția varicozităților secundare. Venele reticulare pot fi tratate fie prin sclerozare, fie prin utilizarea laserelelor vasculare.
Conform unui studiu recent, rata de recurență în scleroterapie variază în funcție de gravitatea varicelor, dar poate ajunge până la 25% în cazuri complexe. De asemenea, scleroterapia este considerată eficientă, însă tratamentele chirurgicale pot avea o rată de succes pe termen lung mai bună, în special în cazurile avansate.
Pentru tratamentul telangiectaziilor, venelor reticulare, varicelor și, uneori, în cazul unor displazii ale sistemului venos (precum sindromul Klippel-Trenaunay, angiomatoze superficiale sau sindromul Parkes-Weber), pot fi utilizate diverse lasere
Boala venoasă cronică (BVC) este asociată cu declanșarea unui răspuns inflamator, implicând infiltrarea țesuturilor perivasculare cu celule prezentatoare de antigen, leucocite, limfocite T, limfocite B, și diverse citokine. Cercetările recente oferă noi informații despre efectul imunomodulator al laserelor în tratarea diferitelor afecțiuni. Un alt beneficiu important este capacitatea laserelor de a acționa pe suprafețe mai mari, având un efect global și uniform asupra țesuturilor afectate.Contraindicațiile includ afecțiuni precum tulburările de coagulare, sarcina, sensibilitatea la lumină (fotosensibilitate) și afecțiuni dermatologice active, cum ar fi infecțiile cutanate în zona de tratament. De asemenea, pacienții cu istoric de cheloid sau cicatrizare anormală trebuie evaluați cu atenție înainte de a efectua tratamentul.
Deși acesta este considerat un tratament minim invaziv, complicațiile pot include eritemul tranzitoriu, edem localizat sau, în cazuri rare, hiperpigmentare post-inflamatorie. Cu toate acestea, riscurile sunt reduse semnificativ datorită preciziei și controlului oferit de tehnologia laserului.
