Dr. Mioriţa Toader
Este binecunoscut că tulburările de auz și tulburările de echilibru afectează grav calitatea vieții și bucuria de a trăi a celor care suferă de aceste afecțiuni. Vertijul reprezintă un simptom foarte frecvent întâlnit (aproximativ 5% din consultațiile din cabinetele de medicină generală). Scopul principal al consultului medical este de a depista cauza principală a amețelii care poate fi de natură vestibulară, neurologică sau de ordin general. În principiu, doar în 50% din cazurile de afectare a sistemului vestibular se poate stabili cauza. Fiecare pacient trebuie interogat cu atenție și în detaliu asupra simptomatologiei sale și trebuie investigat cât mai complet posibil, audiologic și vestibular, cât și imagistic. Este esențial așadar să stăpânim foarte bine informațiile clinice și paraclinice care permit un diagnostic diferențial corect.
Cu un diagnostic pus corect și cu un tratament adecvat și la timp instituit, aceste tulburări pot fi diminuate sau chiar eliminate. O anamneză bine condusă, urmată de un examen clinic amănunțit, trebuie să țină cont de câteva reguli generale:
- vertijul este asociat de obicei unei leziuni vestibulare, în timp ce o senzație de amețeală este determinată mai curând de o afecțiune de ordin general
- cel mai frecvent o leziune vestibulară periferică se caracterizează prin episoade de vertij brusc instalate, de scurtă durată, în timp ce o leziune centrală determină un debut progresiv, insidios; pacienții anxioși sau cu depresie se pot plânge și ei de amețeală, la fel ca pacienții cu deficit vestibular bilateral;
- durata crizei vestibulare: vertijul benign poate dura doar 30-40 secunde, în comparație cu alte cauze ale vertijului care durează ore sau zile
- leziunile labirintice sau ale nervului auditiv pot produce semne auditive asociate: hipoacuzie, tinitus, senzație de presiune sau de plenitudine aurală, otalgie(durere localizată la ureche).
- semnele și simptomele vestibulare neînsoțite de tulburări auditive impun și mai mult un examen neurologic atent, mai ales al funcției oculomotorii
- o evaluare cardio-vasculară atentă este esențială, mai ales dacă există antecedente de angină, claudicație intermitentă (durerea ischemică a membrului inferior ce apare în timpul unui efort fizic și dispare după repaos) sau palpitații, care pot fi provocate de disritmii.
Înainte de începerea oricărui tratament pentru un vertij, medicul trebuie să informeze pacientul despre faptul că prognosticul câtorva forme ale tulburării vestibulare cauzale este în mare măsură favorabil datorită a două motive principale:
- adesea vertijul are o evoluție favorabilă natural - funcția vestibulară periferică se ameliorează sau are loc o compensare vestibulară centrală a dezechilibrului vestibular;
- mare parte a formelor pot fi tratate cu succes folosind medicație specifică și fizioterapie.
Premisa tratamentului vertijului și amețelii este stabilirea unui diagnostic precis, existând 4 mari abordări în tratarea diverselor forme de vertij, care s-au dovedit a fi eficiente și fiind utilizate în practică:
- Fizioterapia: exercițiile vestibulare; manevrele eliberatorii
- Tratamentul medical
- Intervențiile chirurgicale
- Tratamentul psihologic/psihiatric
