Declarația de la 19 mai
Suntem deja convinși cu toții că lumea post pandemie va fi altfel.
Această
afirmație pare deja o banalitate. Probabil majoritatea oamenilor o
simt, dar foarte puțini sunt capabili să se gândească cum să o modeleze
în avantajul lor ca oameni, ca profesioniști. Acest necaz planetar ne-a
obligat să ne schimbăm obiceiurile, să ne adaptăm restricțiilor. Ne-a
dat timp să „citim" înăuntrul nostru. Ne-a schimbat prioritățile.
Ne-a obligat să ne amintim de rostul nostru.
Epidemia
poate fi o oportunitate extraordinară să ne schimbăm relativ rapid
modul în care ne practicăm meseria de medici de familie.
O oportunitate de a ne repoziționa mai aproape de rolul nostru firesc, de specificul profesiei, de valorizarea ei.
În
ce va consta această schimbare și încotro vrem să ne îndreptăm este o
chestiune ce trebuie dezbătută. Vă propunem deci un exercițiu colectiv
de gândire anticipativă.
Premiza
este următoarea: în perioada epidemiei, în ultimele două luni,
solicitările la cabinetele de medicina familiei au scăzut cu 30-50%. La
fel au scăzut solicităriile în UPU, în spitale și ambulatoriile de
specialitate. Desigur, o parte dintre consultații s-au desfășurat la
distanță. Chiar și așa, numărul total a scăzut semnificativ. A fost
ordine, disciplină, nu au fost cozi, multe lucruri s-au limpezit la
telefon.
Totuși, la o primă vedere, se pare că decompensările bolilor
cronice nu au crescut, nici bolile acute nu au fost mai multe. Asta
dovedește că, în realitate, acesta este nivelul normal de solicitare de
servicii medicale. Restul, cele care produceau cozi și timpi de
așteptare erau în general consultații inutile, solicitări exagerate, „la
cerere".
Concluzia este că pacienții solicită relativ frecvent
servicii inutile, bilete de trimitere inutile. Desigur, sistemul
birocratic al CNAS încurajează acest lucru.
Vor
trebui păstrate și consultațiile la distanță, care pot (în anumite
condiții și doar la decizia medicului) înlocui prezentarea la cabinet.
Trebuie
să se țină cont că timpul „eliberat" poate fi folosit în folosul
profesiei, al celor care au nevoie de consultații complexe, consiliere
atentă, urmărirea cazurilor-problemă, educație.
Așadar, în prezent se
produce un fenomen de supradimensionare a numărului de servicii
solicitate fără rost și o reducere a timpului acordat consultațiilor cu
adevărat necesare. Un tip de medicină defensivă, care nu este benefică
nici pentru pacienți, nici pentru medici, nici pentru sistemul medical.
Consultațiile cu adevărat necesare trebuie plătite desigur la nivelul
firesc al unui act medical complex, cu respect pentru medic, care să
acopere nevoile cabinetului, dar și al investițiilor necesare.
După
încetarea stării de urgență sau a celei de alerta, mulți vor fi bucuroși
să se întoarcă la vechile obiceiuri. Acest lucru trebuie impiedicat cu
orice preț!
Pe
de o parte, pacienții trebuie impiedicați să solicite abuziv servicii
prin programări ferme, eventual prin taxa de consultație.
Pachetul de baza trebuie refăcut, pornind de la necesitățile de bază!
Taxa
va putea fi recuperată de la casă, dacă medicul o raportează, deci o
consideră necesară și ca făcând parte din pachetul de bază. Poate că vom
avea, repede, asigurări private, complementare, care să asigure
consultațiile care nu sunt strict necesare, ci sunt, să zicem, „de
confort".
Pacienții cu venituri reduse vor putea avea plătite de
primării, de stat, asigurări care să le permită accesul la servicii
medicale.
Sistemele computerizate actuale pot urmări circuitul banilor și al serviciilor fără a crește numărul de funcționari ai CNAS.
Pe de altă parte, medicii vor trebui să-și modifice activitatea și să vină cu altă ofertă profesională către asigurator.
Adică
să schimbăm percepția de copiști de rețete, scriitori de trimiteri sau
taxatori de adeverințe și să devenim diagnosticieni precoce de prim
contact și integratori, și coordonatori de îngrijiri ai pacienților cu
boli complexe sau cronice.
Nu am folosit în mod deliberat termenul de
management de caz deoarece pretează la confuzii: o simplă secretară
poate să planifice de la diverse consultații de specialitate și
investigații cu minimul de deplasări pentru pacient, până la rezervări
de taxi și ridicarea rețetei de la farmacie. Majoritatea oamenilor asta
înțeleg prin management de caz și este inutil să încercăm să le
modificăm percepția.
Mai bine schimbăm termenul ca să definim conceptul: diagnosticieni de primă instanță, integratori de caz și coordonatori ai îngrijirilor medicale.
Diagnosticul
inițial/precoce presupune și cât mai multe investigații în cabinete,
plătite de CNAS. Sânge, urină, eco, ekg, MATA, o mulțime de investigații
pot fi realizate în cabinete, dacă există finanțare pentru achiziții și
dacă sunt plătite ca servicii paraclinice.
Integrarea și
diagnosticul precoce duc la creșterea duratei consultației și deci CNAS
va trebui să plătească mai bine un număr mai mic de consultații ca să
acopere un venit suficient al cabinetului. Economiile CNAS, prin
diagnostic precoce și coordonarea îngrijirilor pot fi foarte importante,
deci este benefic și pentru finanțele acesteia.
În plus,
consultațiile „de confort", care nu sunt cu adevărat necesare, vor
trebui plătite de pacient (ca venit propriu al medicului, desigur
impozabil) sau de asigurările complementare.
Acest document, lansat de către Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov,
de Ziua Medicului de Familie, se vrea nucleul unei propuneri care
dorește să schimbe soarta profesiei noastre, să permită
profesionalizarea suplimentară a medicinei de familie.
Declarația a fost publicată pe site-ul AMFB https://amf-b.ro/declaratia-de-la-19-mai/
și pe pagina de facebook
Despre tragedia bunurilor comune
Epidemia care tocmai ne-a bântuit a scos la vedere multe slăbiciuni ale sistemului de îngrijire a sănătății din România.
"Industria sănătății" a fost lăsată de izbeliște de un stat slab și clientelar, ca și celelalte industrii ale țării. Mecanismele de piață nu au reușit să compenseze cu nimic lipsurile din sănătate deoarece aceasta conține o componentă de solidaritate socială și deci de planificare și dezvoltare care ar trebui să fie bine reglementată. Industria sănătății este sofisticată și înalt integrată de la institutele de cercetare, la fabricile de echipamente, medicamente și vaccinuri, până la sistemele de supraveghere epidemiologică și industria balneară și de recuperare medicală. Tot acest complex medico-industrial necesită însă bani și personal calificat. Personalul medical, deși insuficient, este în general competent. Problema lui este însă că educația și formarea medicală se axează pe vindecarea bolii și neglijează sistematic îngrijirea bolnavului. Empatia este considerată un lux inutil și este sacrificată în beneficiul ipotetic al eficienței. Cele două însă nu se exclud iar scopul final al medicinei, încă de la maeștrii fondatori, este ca pacientul să se simtă bine nu doar să fie vindecat cu orice preț!
Citiți integral articolul semnat de dr. Cristian Sever Oană pe site-ul AMFB https://amf-b.ro/despre-tragedia-bunurilor-comune/
Două luni de pandemie sau „distanța de la autorități la medicul de familie, de la teorie la practică"
Se împlinesc două luni de pandemie, două luni în care am fost obligați să învățăm reguli noi referitoare la modul de funcționare a sistemului de sănătate, a relațiilor medici-pacienți, a relațiilor dintre noi toți ca profesioniști, ca oameni, să ne adaptăm din mers la toate modificările și nevoile apărute.
Datele
centralizate în acest material se vor a fi o radiografie a perioadei de
pandemie și sper ca acest material să nu fie parcurs în diagonală și pe
cât posibil să se țină cont de sugestiile venite din zona unor
practicieni și nu teoreticieni.
Foarte important va fi să tragem
linie și să recunoaștem ceea ce am învățat. Și mai important va fi ce
măsuri, ce schimbări vom face în funcție de lecțiile primite: autorități
și practicieni deopotrivă.
Dacă nu vom conceptualiza toate zbaterile acestei perioade, următorul „tsumani" ne va prinde la fel de nepregătiți.
Ce
urmează după 15 mai 2020 nu știm, dar sigur e nevoie să punctăm
provocările din această perioadă, cu părțile lor bune sau mai puțin
bune.
Citiți integral articolul semnat de dr. Daciana Toma pe site-ul AMFB https://amf-b.ro/doua-luni-de-pandemie-sau-distanta-de-la-autoritati-la-medicul-de-familie-de-la-teorie-la-practica/