UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Vom evolua depăşind abordarea separată a cercetării ştiinţifice şi a creaţiei artistice
10.Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Profesorul Adrian Curaj. Cred că este persoana care, din punct de vedere conceptual şi nu numai, a împins înainte mult cercetarea din România. A încercat şi a reuşit la nivel naţional să creeze politici dedicate cercetării, a scris nenumărate proiecte pliate pe nevoile CDI, a sprijinit învăţământul doctoral şi componenta sa de cercetare... Cred că are o mobiliate intelectuală şi o viziune de invidiat, reuşind să scrie istorie în zone mai puţin valorizate până în prezent. O instituţie cu caracter vocaţional din spectrul artistic, cum este UNATC, a fost finanţată pentru un proiect de cercetare în tehnologii inovative... Faptul că a fost încurajată o astfel de provocare demonstrează existenţa unei înţelegeri holistice şi a unui personalităţi open minded. Anterior, prof. Anton Anton a creat o falie importantă în cercetare.
11.Principalul merit în sistemul de CDI?
Înfiinţarea Centrului Internaţional de Cercetare şi Educaţie în Tehnologii Creative din cadrul UNATC mi se pare o structură importantă apărută în cercetarea românească. Am făcut eforturi dedicate pentru ca el să prindă viaţă şi mă implic în punerea la punct a sustenabilităţii sale, pentru a putea funcţiona pe piaţă şi după finalizarea sa, pentru a putea menţine obiectivele şi indicatorii propuşi.
12.Regretul cel mai mare?
Regret toate lucrurile pe care nu reuşim să le facem pe parte de cercetare în UNATC. Sunt de 2 ani şi jumătate rector, dar nu am găsit modalitatea, diplomaţia, înţelepciunea de a determina echipa să folosească la maximum potenţialul artistic şi ştiinţific unic pe care şcoala îl are.
13.Cercetarea românească: puncte forte, puncte slabe?
Faptul că există preocupare pentru cercetarea din România la nivel politic, guvernamental, decizional, este un plus. Subfinanțată sau abordată greşit, cert este că facem paşi. Rezultate există, chiar dacă sunt mediatizate puţin sau târziu, cum este cazul inventatorului Mircea Tudor, care a luat Marele Premiu de la Geneva pentru doi ani consecutiv. Dacă finanţarea nu va fi deturnată, în 5 ani cred că vom putea vorbi de o cercetare coerentă, guvernanţii şi politicile naţionale fiind în sprijinul cercetării.
Din perspectiva lucrurilor ce pot fi îmbunătăţite, consider că cercetarea nu poate fi un capitol obligatoriu. Am ajuns în situaţia paradoxală de a fi puşi să cercetăm. Ori cercetarea vine dintr-un imbold interior, nu orice profesor din învăţământul superior poate fi predispus să aibă această calitate, să creeze, să scrie articole ştiinţifice. Pe de altă parte, în România cercetarea se numeşte cercetare ştiinţifică şi toate criteriile şi indicatorii de evaluare există pe baza acestei sintagme. A vorbi în universităţi despre cercetare ştiinţifică şi creaţie artistică e nedrept, limitativ. În Anglia există doar cercetare, termen care acoperă ambele realităţi. Acolo cercetarea e definită drept plusvaloare în cunoaştere, originalitate şi înţelegere. Arta intră la acest capitol: de înţelegere, sintetizare şi descifrare a realităţii, sensibilizând şi permiţând receptorului să devină la rândul său creator. E un tip de înţelegere a lumii şi al fiinţei. În momentul în care vom reuşi să ieşim din disjuncta abordare a cercetării ştiinţifice şi a creaţiei artistice vom marca un mare pas evolutiv.
14.Cel mai bun proiect de cercetare existent?
Proiectul nostru legat de Centrul Internaţional de Cercetare şi Educaţie în Tehnologii Creative. Acesta poate marca o schimbare de paradigmă, având puterea de a apropia ştiinţa de artă, de a genera multe lucruri interdisciplinare, de a pune în valoare altfel actul creativ şi de a creşte atractivitatea produselor cercetării. Conceptual, interdisciplinar, complementar, centrul are valoare şi caracter de noutate, punând artistul în relaţie cu omul de ştiinţă. Se pierd astfel multe prejudecăţi, punem resursele împreună (libertatea absolută de exprimare a artistului şi rigorile cercetătorului) fiecare parte având de învăţat enorm din noua interacţiune. În acelaşi timp, sunt de părere că toate proiectele de cercetare care vizează descoperiri în medicină, îmbunătăţirea vieţii noastre de zi cu zi, atât din perspectivă biologică, cât şi psihologică, sunt meritorii. Acolo trebuie investiţi bani: în minţi sănătoase aflate în trupuri sănătoase.
15.Cel mai defectuos proiect de cercetare.
Drumul cercetării nu cred că are la capătul său reuşite sau nereuşite. Experienţa căpătată pe parcursul cercetării are plusvaloare comparabilă cu reuşita. Există, bineînţeles, şi proiecte care formal arată extraordinar, dar care în realitate nu produc nimic notabil.
16.Cea mai bună politică de cercetare din ultimii ani?
Investiţia în tinerii cercetători care au aripi, viziune şi vor să schimbe lumea, înainte de a apuca să fie înscrişi într-un mod de gândire. Cu cât micşorăm vârsta la care investim în ei, cu atât vom putea avea surprize mari şi pozitive.
17.Cea mai proastă decizie la nivelul politicii de cercetare?
Putem vorbi de o politică nereuşită la nivelul proiectelor care, deşi au dat rod nu au fost continuate, risipindu-se în acest fel ce se acumulase. În UNATC am avut un proiect foarte eficient, legat de formarea de competențe în comunicare. 2.000 de profesori au fost pregătiţi şi au început să privească cu alţi ochi copiii şi felul în care participă la devenirea acestora. Am încercat să îmbunătăţim ştiinţa comunicării şi relaţionării profesorului cu copilul din perspectiva anului 2012. Deşi reuşit, proiectul nu a mai putut fi finanţat pentru a continua. Toate proiectele de succes care nu sunt duse mai departe reprezintă o pierdere.
18.Şansa relansării cercetării româneşti?
Un suflu nou ar putea veni din câteva descoperiri, câteva rezultate consistente şi reprezentative. Aşa cum scanner-ul de avioane demonstrează că românii au capacitatea de a dezvolta cele mai bune tehnologii din lume şi impulsionează enorm de mulţi cercetători să creeze lucruri similare ca valoare şi impact. Puterea mai multor exemple poate relansa cercetarea din România.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Alexandru Batali
BioTECH 2024: o platformă colaborativă īn sprijinul dezvoltării biotehnologiei īn Romānia- La aniversarea a 50 de ani de la īnființare, ICMET Craiova scrutează Orizont Europa
- Demonstratorul RACER, un success story european cu contribuție strategică romānească
- USAMV București: īnceputul unui nou ciclu academic și de afirmare pe scena globală
