Revista >> Iulie - August 2015 [Nr. 177] >> Cercetare & Invatamant superior

Aderarea României la CERN - platformă deschisă de oportunităţi

Mihaela Ghita

24 August 2015

Care este cea mai mare dificultate cu care vă confruntaţi şi cum poate fi contrabalansată de colaborarea cu CERN ?
Cea mai mare problemă este data de bugetul pentru cercetare, care nu este doar mic, dar și fluctuant, aspect care creează probleme enorme în domeniul cercetării. Din cauza faptului că sunt bani puţini, multe proiecte, deşi sunt bune, nu ajung sa fie finanțate. Ce facem în această situație? Le spunem cercetătorilor că pentru 1 sau 2 ani se ocupă de alte aspecte? În cercetarea științifiă nu merge așa, dacă faci pauză ai ieșit din arenă şi nu mai intri așa de ușor. Această instabilitate afectează şi fenomenul de exod al tinerilor. După anii ’90 fluxul de plecare era foarte mare. După 2005 fluxul s-a inversat. Am avut foarte mulți cercetători, de ordinul zecilor, care s-au întors să lucreze la noi la sfârșitul anilor 2007-2008. Acum nu mai vin, nu au nici un motiv să lase securitatea financiară de acolo ca să vină înapoi în țară și să stea cu teama că nu știu ce se va întâmpla în următorul an. Acest lucru nu este acceptabil în cercetarea științifică. Guvernanții ar trebui să construiască o politică predictibilă, care să fie respectată. Nu este acceptabil să lansezi proiecte, să faci contracte și în anul următor suma să fie diminuată la 30% sau chiar la 20%. În momentul când rămâi cu o cincime din banii pe care i-ai plănuit, ce fel de contract este acesta? Ce fel de cercetare mai avem? Cum poți face angajări de tineri doctoranzi sau masteranzi?

În schimb, aderarea României la CERN creează un sentiment de stabilitate pentru cercetători, lucru care se răsfrânge pe termen mediu și lung. Vin noi cercetători, iar cei care sunt deja nu mai pleacă. Proiectele de parteneriat cu CERN oferă cercetătorilor români, aflați în institute de cercetare din Statele Unite, Japonia, sau în alte state îndepărtate ale lumii, aceleași condiții de siguranță, securitate și stabilitate a vieții ca peste tot în lume unde se face cercetare de înaltă calitate.

În ce măsură aderarea României la CERN va influenţa pozitiv proiectul ELI-NP?
Pe partea oficială ne ajută la creşterea vizibilităţii proiectului ELI-NP. Acum toată lumea ştie despre el, iar mai nou încep să apară colaborări, la CERN existând un interes foarte mare legat de accelerarea particulelor cu laser. În toamnă va fi un workshop organizat la CERN împreună cu ELI-NP, dedicat tocmai acestor mecanisme de accelerare cu laser a particulelor. Un ajutor foarte mare primim şi din direcţia HEPTech, o asociaţie de transfer tehnologic în care ne-am înscris, iniţiată şi condusă de CERN, în cadrul căreia se coordonează transferul tehnologic al metodelor şi al contactelor cu marile laboratoare ale lumii. Pe lângă CERN, din asociaţie mai fac parte Laboratorul Naţional din Germania (GSI) de la Darmstadt, Laboratorul GANIL (Caen, Franţa) şi Laboratorul Naţional Francez (Orsay, Franţa). După ce am intrat în acest club am organizat întâlniri la noi, în România, şi ne coordonăm acţiunile şi activităţile în funcţie şi de relaţiile pe care le avem cu ei.

În condiţiile în care nu mai putem vorbi de marea industrie din România, ce oportunităţi aduce CERN pentru IMM-uri?
Din ce în ce mai multe firme încep să prindă gustul colaborărilor cu institutele de cercetare şi în particular cu CERN. Sunt peste 50 de firme care au contactat CERN şi intră pe această listă a lor de furnizori de servicii sau de produse. În ultimul an Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti a luat lucrurile foarte în serios. La prima acţiune la CERN au fost prezente 20 de firme româneşti care au stat de vorbă cu cercetătorii şi diferitele grupuri de la CERN pentru a descoperi interese comune, pentru a vedea ce putem noi să le oferim şi care sunt lucrurile de care sunt ei interesaţi. Camera de Comerţ va avea un rol extraordinar de mare în promovarea şi încurajarea industriei româneşti pentru colaborarea cu CERN.

Ne puteţi oferi câteva exemple legate de oferte atractive care pot veni din partea industriei româneşti?
De la IT - software şi hardware la lucruri aparent simple, ca de exemplu structurile metalice. Acestea din urmă ar putea părea minore în comparaţie cu IT, dar nu sunt, pentru că cerinţele CERN sunt superioare unor cerinţe normale şi îi forţează pe producători să aibă maşini unelte de mare precizie.În altă ordine de idei, de ce nu am face concurenţă Finlandei, bunăoară, care vinde hârtie şi îşi acoperă astfel multe contracte? Sau de ce nu am putea intra pe piaţă cu maşinile pe care le producem, iar o parte din necesarul lor de maşini să fie asigurat de Dacia. Firmele româneşti de construcţii ar putea merge la Geneva să construiască un pavilion sau să execute reparaţiile unor clădiri existente. Acestea sunt doar câteva exemple.

La final, o întrebare personală... Care a fost visul dumneavoastră atunci când v-aţi întors în România, în 2004?
Atunci visam ca IFIN, institutul în care am fost crescut şi educat, să revină la poziţia pe care o avea înainte de ’89. Era un institut dezvoltat, cu rezultate foarte bune. Nu avea contactele, să le zicem oficiale, pe măsură, din cauza Cortinei de fier. Din păcate în anii ’90 a existat o involuţie dramatică. Veneam în vizită şi mi se părea anormal ca acest institut de marcă să arate ca după bombardament. Toate clădirile erau în paragină, oamenii care mai rămăseseră parcă erau împăcaţi cu soarta de a se îndrepta spre cimitir sau de a închide lumina la plecarea din ţară. Speranţa mea era ca împreună cu foştii mei colegi să dăm o nouă viaţă institutului.Visul mi s-a împlinit şi apoi a venit ceva care a depăşit cu mult aşteptările. Dacă prin 2009-2010 am reuşit să aducem institutul la locul care i se cuvenea în Europa şi am intrat în toate organismele internaţionale, ELI-NP a venit pe neaşteptate şi nici în vis nu credeam că pot să am privilegiul să conduc un asemenea proiect. Sunt 11 ani de când am revenit în ţară, iar din 2010 mă ocup de ELI-NP. O şansă rară în viaţa unui om...