Educația, prioritatea Președintelui României
Este nevoie de un sistem de formare a profesorilor care să îi pregătească pentru realităţile actuale din sistem, pentru copiii din bănci care au personalități și atitudini diferite, reflectând diversitatea și provocările societății actuale. Debirocratizarea activității didactice, flexibilizarea procesului, dezvoltarea metodelor și instrumentelor pedagogice, modernizarea curriculară și creșterea autonomiei decizionale sunt la fel de importante.
Atractivitatea profesiei didactice depinde și de recâştigarea prestigiului profesional, de recunoaşterea acestuia nu doar la nivel declarativ, ci prin măsuri concrete cum ar fi de exemplu stimularea salarială, oportunitățile de dezvoltare și formare continuă, accesul la resurse didactice moderne. Promovarea trebuie bazată pe criterii de calitate, iar formarea inițială trebuie să fie una solidă, responsabilă, care pune accent pe dezvoltarea competențelor psiho-pedagogice.
Există un nod gordian al administraţiei publice din România: lipsa de continuitate a legilor şi reformelor. Cum veţi securiza noua Lege a Educaţiei pentru a nu deveni victima schimbărilor impuse de succesiunea la putere a partidelor şi guvernanţilor? Ce soluţii aveţi în vedere pentru a putea avea reforme sustenabile, predictibile şi pe termen lung în domeniile strategice ale României?
După cum discutam și mai devreme, am optat pentru o amplă consultare publică tocmai în ideea de a legitima la nivelul societății opțiunile majore pentru educație și cercetare. Cred că această legitimitate este cheia securizării reformelor în educație, în parteneriat cu instituţiile statului şi cu actorii politici. Un alt aspect important este normalitatea abordării: stabilind o viziune și obiective de țară vom ști exact unde vrem să ajungem. Realizând o strategie și un plan operațional vom oferi harta pentru a ajunge unde ne-am propus, iar la final, printr-un pachet de modificări legislative, vom asigura instrumentele necesare.
Garantul reușitei nu este, de această dată, o persoană, ci angajamentul întregii societăţi într-o direcţie asumată. Cred că educația și cercetarea sunt prea importante pentru a nu fi domeniile care vor arăta, în următorii ani, că există și alt mod de a face politici și politică în România.
În momentul încheierii mandatului său, Preşedintele Emil Constantinescu afirma că nu a reuşit ce şi-a propus pentru că a fost învins de sistem. Rezistența la schimbare şi inerţia mare caracterizează sistemele complexe, care sunt greu de reformat. Transformările profunde reuşesc când oamenii sunt reuniţi în jurul unui ideal şi animaţi de către acesta. Care este idealul care credeţi că poate motiva cel mai mare sistem public din România să se schimbe, să se nască din nou?
În primul rând nu consider că mă aflu într-o luptă cu sistemul în care apar și învingători și învinși. O să fiu cât se poate de direct: dacă nu modernizăm educația și cercetarea din România pierdem cu toții. Nu înseamnă că va fi ușor sau că soluțiile sunt simple. Din contră, problemele sunt complexe, interesele sunt multiple și efortul va fi considerabil.
Ați întrebat care ar fi idealul care ar putea să motiveze schimbarea... Cred că diferă de la om la om. Pentru mine idealul constă în onorarea încrederii celor care se implică în dezbatere şi o evaluare finală care să concluzioneze că ne-am ţinut de cuvânt pe termen mediu şi lung. Schimbările profunde se realizează treptat. Anul acesta vă invit să plecăm la drum împreună pentru o Românie educată.
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)