UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Beneficul divort dintre traditia academica si inovatia practicienilor
“Marea Traditie” adorata si repudiata a fost tratata inca de la “Das Glasperlenspiel” al lui Hesse, mai bine de acum 60 de ani. Splendida, izolata dedicare asupra studiului si cercetarii academice au esuat in intoarcerea la realitatea practica, vulgara, maculata, condusa de interese financiare meschine si tangibile.
In transpunerea cotidiana insa a motivului tratat in vestitul roman, nu vedem decat un binemeritat triumf al modelului academic in aspectele practice ale cotidianului: atat economia actuala cat si meteorologia au fost fundamental transformate de matematicieni, specialisti in teoria haosului sau a fractalilor, ca sa reamintim un exemplu intens mediatizat.
Societatea postcapitalista pare sa fie o lume duala, a traditiei occidentale academice dar si a valorilor stiintelor aplicate occidentale, a instrumentelor, performantei si tehnologiei occidentale. O societate globala, in care circulatia informatiei are un rol vital, in care abilitatile individului combina analiza , perceptia si recunoasterea altor tipuri de culturi (precum cea asiatica, de exemplu). O lume globala in cel mai larg sens la cuvantului, la care cetatean devine, constient sau nu, fiecare dintre noi.
Societatea postcapitalista, dincolo de o societate a informatiilor, va fi o societate a organizatiilor, cu intregul lor algoritm de promovare si practicare a performantei. Cei ce refuza sa devina “homo corporatist”, nu au ca alegere decat abordarea tribala, a antreprenorului, care nu duce lipsa de provocari, amenintari si indicatori de performanta. Aparent dedicati unui mediu mai putin coercitiv, se confrunta cu aceeasi problema “autrement coifee”: aceea a responsabilitatii supravietuirii intr-o lume a competitiei “fara frontiere”.
Individul, persoana educata academic “old fashion” si care este tehnocratul eficient si de succes (financiar) al momentului, va naviga in permanenta intre cele trei roluri ale distributiei: traind in paralel, in doua, uneori chiar trei culturi diferite, dar ahhh!, ce veste buna, complementare, ba chiar interdependente:
l cea a unei nise de specializare practica, contributor individual la performanta organizatie (care pentru el este o simpla unealta de mediu in care se poate manifesta si integra),
l cea a intelectualului (ca mostenire, focusat pe idei si concepte) si cateodata pentru marii sacrificati (sau micii oportunisti!)
l ipostaza managerului care percepe cunoasterea-educatia continua ca vehicul care conduce catre performanta organizationala. Inovatia, dincolo de amprenta pragmatismului, se identifica cu o stare de spirit, cu o predispozitie catre schimbarea incrementala dar continua, de tip Kaizen.
Mai presus de toate deci, asa cum pledam si altadata, sta persoana, si anume persoana educata, care devine tinta si centrul erei postcapitaliste. Mai mult decat o societate a informatiei, (cum o caracteriza Toeffler), societatea si economia viitorului sunt caracterizate de CUNOASTERE.
Despre diferenta intre aceste etape si mai ales dintre informatie si cunoastere, despre individul acestei lumi, in numarul viitor.
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
