Revista >> Martie 2022 [Nr. 242] >> Cercetare & Invatamant superior

11 ani de colaborare strategică România - Agenția Spațială Europeană

Daniel Butnariu

18 Martie 2022

Să înțelegem prin urmare că aderarea la ESA a contribuit la dezvoltarea unor competențe științifice și tehnologice de nișă care au contribuit la creșterea competitivității românești pe piața spațială europeană și internațională?
Aderarea României la ESA a deschis fără îndoială noi oportunități de a valorifica infrastructura și capitalul uman din țară. A contribuit în acest sens și plasarea spațiului între specializările inteligente identificate în strategia 2014-2020, alături de tehnologia informației și securitate. Alăturarea acestor specializări nu este întâmplătoare și își găsesc rostul împreună, fiindcă spațiul a contribuit și contribuie la tehnologia informației atât prin infrastructura de comunicații, cât și prin tehnologiile cuantice pe care le dezvoltă. Iar elementul de securitate este tot mai important, după cum devine evident zilele acestea. Infrastructurile spațiale sunt critice pentru securitatea globală și națională, iar faptul că s-au înființat forțe spațiale în majoritatea țărilor importante este o dovadă că suntem unde trebuie cu eforturile noastre: ROSA colaborează cu Ministerul Apărării de mai mulți ani și am reușit să creăm și în cadrul ministerului structuri familiarizate cu aplicațiile spațiale.

Efectele aderării României la ESA sunt vizibile și în colaborarea ROSA cu alte ministere din țară?
Expertiza dobândită și instrumentele create în urma proiectelor derulate cu ESA ne-au permis să punem bazele unor colaborări cu mai multe ministere, cum este cazul acordurilor încheiate cu Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii. Autorităților le punem la dispoziție date care au o mare acuratețe și aplicații pe baza cărora își pot întemeia deciziile și rafina strategiile naționale. Împreună cu Ministerul Mediului, monitorizăm în mod cât mai coerent aspecte legate de despăduririle ilegale, alunecări de teren, eroziuni, deșeuri toxice și altele. De asemenea, aplicațiile orientate către agricultură sunt vaste, de la monitorizarea implementării sistemului de subvenții agricole până la urmărirea foarte detaliată a creșterii plantelor, a irigațiilor, a distribuției de îngrășăminte, a prezenței dăunătorilor. Sunt unelte avansate pentru agricultura de precizie, inclusiv sisteme automatizate de lucru, monitorizate prin satelit, care conduc la o creștere substanțială a productivității.

Este acesta un argument suplimentar în favoarea plății la zi a contribuției României la bugetul ESA, în contextul investițiilor suplimentare în economia națională, susținute de implicarea în activitățile spațiale?
Fie și doar dacă ne limităm la principiile ESA care favorizează returnarea integrală a contribuției naționale în cadrul proiectelor derulate în țară, situația investițiilor din domeniul spațial este cu totul remarcabilă. De pildă, returul plăților efectuate în contul programelor-cadru de cercetare ale Comisiei Europene este de circa 20-25%. În relația cu ESA, în schimb, în condițiile în care România reprezintă în jur de 1,17% din bugetul organizației, aproape toată contribuția se întoarce în țară în cadrul unor proiecte ferme, cu un parcurs clar trasat pe un interval de câțiva ani. Un alt câștig care trebuie evidențiat în acest context este faptul că drepturile de proprietate intelectuală rezultate în urma proiectelor ESA rămân în țară.
Spectrul excluderii României din ESA din cauza neplății contribuției naționale nu îndeamnă doar decuplarea de la proiecte de avangardă, ci chiar întoarcerea noastră în timp: la fel ca în cazul altor țări care au fost acceptate în organizație, procesul de aderare al României la ESA a durat aproape 20 de ani, dar revenirea unui membru exclus ar putea să dureze chiar mai mult.
Dintr-o perspectivă mai amplă, valoarea medie a factorului de multiplicare în lume pe ansamblul activităților spatiale este în jur de 12. Practic, fiecare 1 euro investit în domeniul spațial poate aduce și 15 euro înapoi, cum se întâmplă în Germania, care are și cea mai mare contribuție la bugetul ESA. O explicație a acestei situații este oferită de modul în care sunt gândite proiectele spațiale, cu obiective și rezultate concrete, utile, care ulterior ajung în producția de serie sau își extind aplicațiile în alte industrii. Cel mai facil exemplu este sistemul GPS, aflat la baza tranzacțiilor bancare, utilizat în navigație pentru transporturile aeriene și maritime, pentru serviciile de car-sharing și altele.
Când ESA încheie un contract cu o țară, se face un audit de naționalitate: în cazul nostru, angajații trebuie să fie români, deciziile să fie luate aici, proprietatea intelectuală este înregistrată la noi sau este distribuită într-un mod transparent. Din momentul lansării unui proiect, fondurile alocate sunt clar stabilite, tot procesul este sigur, ceea ce ne permite să păstrăm resursa intelectuală în țară, în condiții mai avantajoase dacă luăm în calcul criteriul puterii de cumpărare. La fel de important, românii implicați în programele ESA din țară pot să își asume responsabilități mai mari decât în alte medii de lucru, au putere de decizie și ocazia de a-și construi un parcurs profesional mai motivant.

Care este viitorul domeniului spațial în România, dat fiind caracterul strategic pe care îl dobândește pentru economia locală și regională?
Deși nu avem încă o strategie aprobată de cercetare-dezvoltare și inovare pentru intervalul 2021-2027, suntem convinși că spațiul se va regăsi în anumite componente. Bugetele alocate pentru spațiu la nivelul Comisiei Europene sunt consistente, iar la nivel național multe țări au ales să finanțeze suplimentar acest domeniu prin intermediul planurilor de redresare și reziliență, de la Italia care a alocat 1,3 miliarde de euro până la Grecia, cu 140 de milioane de euro. În România, domeniul spațial s-a bazat în ultimii ani mai puțin pe impulsul politic guvernamental, ci pe cererile specifice ale ministerelor, administrației publice și zonei de afaceri.
În prezent, cifra de afaceri a economiei spațiale este estimată la nivel global la circa 400 de miliarde de dolari și tinde în viitorul apropiat la 500 de miliarde de dolari, cu perspective de dublare până la sfârșitul deceniului. Este necesar să ne coalizăm eforturile naționale pentru a putea fructifica acest potențial imens de creștere.

Care sunt condițiile și măsurile care pot impulsiona domeniul spațial în România?
Dorința noastră este să regăsim susținerea transpartinică a domeniului spațial în particular și a cercetării în general, așa cum s-a întâmplat la începutul anilor 2000, când ne-am mobilizat din perspectiva aderării la Uniunea Europeană și NATO. Deocamdată, însă, din estimările noastre reiese că astăzi, în mod paradoxal, zona privată investește mai mult în cercetare-dezvoltare decât alocările bugetului de stat.
Fracturile de acest gen nu sunt neapărat specifice României, și alte state au trecut prin situații asemănătoare, iar în unele industria a fost cea care a restaurat echilibrul. Acesta este și unul dintre motivele pentru care ROSA susține partea de dezvoltare a competențelor, care asigură un anumit grad de detașare față de interferențele venite din alte zone de decizie. O altă sursă de normalizare este dată de tineri, care au o altă gândire, un alt mod de a vedea lucrurile. Ei ar putea să aducă suflul necesar pentru o dinamizare a domeniului pe toate planurile.

Care sunt perspectivele domeniului spațial pentru România și apartenența sa la ESA? Ce așteptări aveți pentru următoarea decadă?
Domeniul spațial este foarte bine dezvoltat și reprezentat în România și poate fi luat drept exemplu și de alte sectoare economice. Noi am introdus în România conceptul de Nivel de Maturitate Tehnologică (TRL – Technology Readiness Level), prin filiera ESA, alături de alte concepte, sisteme de lucru și gestiune de proiecte.
Apartenența la ESA ne oferă un avantaj strategic uriaș, acces la tehnologii, la baze de date, la idei de avangardă. Avem în lucru proiecte și misiuni extrem de interesante, cu mize foarte mari, atât pe plan intern, cât și extern. De pildă, conform estimărilor făcute în colaborare cu principalii actori aerospațiali europeni, România poate produce până la 25% din segmentul de zbor al noilor sateliți europeni. Este un avantaj competitiv și strategic extraordinar să ai această capacitate în țară, să ai tehnologie la dispoziție. Sunt infrastructuri critice pe termen lung, iar România este una dintre primele țări din lume care au declarat spațiul drept infrastructură critică.