Cui îi e frică de bully boss? (II)
Motto:
„Dacă vrei să pui la încercare caracterul unei persoane, dă-i putere“
(Abraham Lincoln)
La categoria Alte variante comportamentale de bully boss, am descris în numărul trecut Pretenţioşii, care conduc prin intimidare. Alţi bully-boss sunt de tip Prădători, categorisiţi la rândul lor în Cuceritori şi Manipulatori.
Numele date sunt mai mult decât plastice, vorbesc de la sine: Cuceritorii tratează locul de muncă precum un permanent câmp de război, în care slăbiciunile subalternilor trebuie identificate, iar aceştia trebuie exterminaţi în consecinţă. Manipulatorii sunt cei mai soft, evident, dar sunt motivaţi de teama că subordonaţii lor pot ieşi în evidenţă în faţa superiorilor, ceea ce-i face să fie veriga cu două feţe, între subordonaţii şi superiorii lor.
Specialiştii în domeniu continuă să segmenteze tipurile de bully-boss. Dintre toate aceste categorisiri, cea care ne-a atras atenţia în mod particular din considerente pragmatice este una foarte simplă : bully-boss high-performance, duri, perfecţionişti în mod continuu şi susţinut, care însă ştiu să asculte un punct de vedere diferit şi să-l şi considere, conştienţi fiind de importanţa capitalului uman. Cealaltă categorie este de nesuportat (chiar şi pe termen scurt) a celor inconsistenţi, care sunt în stare să nege orice evidenţă dacă aceasta nu se suprapune peste dorinţa lor, care devine lege. De restul peisajului se pot dispensa oricând, tactica pământului pârjolit este singura strategie managerială care îi caracterizează.
De ce este aşa important să–i observăm, să le cunoaştem caracteristicile şi să-i categorisim?
În funcţie de acest proces de observaţie şi caracterizare se poate construi o tactică de supravieţuire, contra-ofensivă, anihilare. Şi nu trebuie uitat că nici un loc de muncă nu trebuie păstrat cu orice preţ, cu preţul acceptării a cinci zile mizerabile
pe săptămână şi al unei depresii de duminică la gândul reînceperii torturii de luni dimineaţă.
Dar, înainte de a analiza şi decide că preferaţi să părasiţi locul bătăliilor, poate vă propuneţi să abordaţi strategii prin care să vă restauraţi modul de lucru productiv, cu pasiune, demnitate, să recâştigaţi locul binemeritat în organizaţie şi vă propuneţi să abordaţi tactici potrivite de apărare şi ofensivă sau să instauraţi un bine meritat pact de non-combat şi non-agresiune. Până atunci, să continuăm cu analiza:
Exemplu tipic de fazare a asaltului emoţional al unui bully boss
Ţinta: un midmanager competent, urmat şi respectat de echipa sa:
Primul pas: câştigarea încrederii de către bully boss, astfel încât ţinta îi împărtăşeşte nu numai evidentele şi măsurabilele succese, ci şi îngrijorări sau dubii despre evoluţia echipei sau a unor proiecte.
Pasul 2: bully boss alege una dintre cele mai evidente calităţi ale ţintei: de exemplu corectitudinea şi imparţialitatea faţă de membrii echipei, modul de lucru deschis, de tip coaching/hands on. Eventual, cheamă un reprezentant HR la discuţie şi acuză ţinta de duritate şi intimidare în felul în care-şi tratează colegii subordonaţi. Lovitură-n plin plex! Evident că ţinta e şocată emoţional, adesea are o primă cădere, deoarece acest aspect este unul pe care-l tratează la superlativ, cu atenţie şi interes, şi-l consideră unul din punctele sale forte, deci o astfel de acuză este extrem de dureroasă (şi aruncă ţinta în confuzie). Angajatul respectiv nu va face altceva decât să se rotească mental în cercuri obsesive, încercând să înţeleagă ce şi de ce bully boss a lansat tocmai o astfel de acuză. Cum acuza s-a lansat în spatele uşilor închise, acuzatul nu poate împărtăşi surpriza şi lovitura cu membrii echipei, care nu fac altceva decât să sesizeze o mare tulburare a ţintei.
Tags: Marcelina Joavina, bully boss
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)