UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Cui îi e frică de bully boss? (V)
1. Bully sunt arareori făcuţi răspunzători pentru acest comportament foarte dăunător organizaţiei, sunt adesea protejaţi şi promovaţi de superiori, în aşteptarea unor rezultate de excepţie.
2. Angajaţilor nu li se oferă educaţia corespunzătoare (nici în şcoală, nici în interiorul organizaţiei) pentru a face faţă acestor disfuncţionalităţi de comportament. Cred cu tărie că cea mai bună măsură este prevenirea fenomenului prin lecţii chiar curriculare de autoapărare emoţională şi verbală.
Este o mare diferenţă între un sef dur şi un bully boss: acesta din urmă nu este un stil de management! Am cunoscut colegi care sunt şefi duri, numiţi în perioada de criză economică, de înaltă performanţă şi un sens al preciziei în a-şi motiva colaboratorii. Asta nu-i împiedică să rămână verticali şi să-şi motiveze oamenii cu care lucrează, fiind corecţi în evaluări şi susţinându-i prin coaching şi management participativ, în timp ce le ridică ştacheta în mod continuu, prin aşa numitul ”management by inclusion” şi eliminând stress-ul de autocraţie şi război. Un astfel de şef exemplar este colegul meu Dmitry Shymkiv, GM la Microsoft Ucraina.
Concluzie:
Scopul acestui articol-serial este identificarea simptomelor acestui comportament derapant, căruia în Occident îi este dedicată o vastă bibliografie, cursuri universitare şi preocupări structurat-sindicale. Tranziţia economică, pierderea o dată cu ea a valorilor tradiţionale, de bun-simţ, pierderea axiologiei educaţionale, instalarea abuzului şi corupţiei sau suspiciunii nefondate în mai toate mediile şi la toate nivelurile, lipsa elementară de educaţie managerială, civică şi a drepturilor muncii ne-au făcut adesea, şefi, subordonaţi sau egali, să ignorăm sau să devenim complici (prin asumarea tacită a abuzurilor la locul de muncă). În afara caracterului informativ al serialului, îmi doresc ca aceste simptome atât de prezente în mediul românesc de lucru să fie stopate şi corectate prin reacţia celor abuzaţi şi a celor care asistă. E un efort colectiv, dar care începe iniţial prin responsabilizarea individuală şi care va conduce încet dar sigur către normalizarea (de la “normă”!) a relaţiilor de serviciu.
În fiecare zi putem să ne vindecăm pe noi şi pe alţii, victime, agresori şi martori ai fenomenului. E un efort homeopatic, dar pe care vă încurajez să-l susţineţi, pentru voi şi pentru generaţia care urmează. Altfel spus: “Heal the world, make it a better place, for you and for me and the entire human race / There are people dying, if you care enough for the living, make a better place for you and for me “.
Marcelina Joavină
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
