Poezia HR, sau „inutilitatea“ departamentelor de resurse umane
• Un prim motiv: nu există nici cea mai vagă idee asupra obiectivelor şi responsabilităţilor pe care acest departament trebuie să şi le asume. Atât timp cât nu există aşteptări, nu vor exista nici rezultate, dar vor exista cheltuieli!
• Un alt motiv: aşteptările există, dar nu ocupă o normă întreagă. Să presupunem că aveţi 20 de angajaţi şi unica problemă legată de resursele umane este partea administrativă. În loc să angajaţi un HR Manager, poate că ar trebui să luaţi în calcul externalizarea.
• Poate cel mai important motiv: nu puteţi bugeta activitatea de resurse umane. Niciunul din oamenii valoroşi din piaţa de HR nu deţine bagheta magică. Degeaba angajaţi un departament HR, dacă nu-i puteţi pune la dispoziţie un buget minimal de cheltuieli, pe care să-şi poată baza intervenţiile.
Există şi câteva semne care atestă că se impun schimbări în componenţa departamentului HR şi anume:
• Atunci când indicatorii măsurabili privitori la activitatea HR nu au valoare optimă, mai ales dacă sunt la extrema dăunătoare (mă refer aici la fluctuaţia/retenţia de personal, satisfacţia angajaţilor, performanţele angajaţilor, eficienţa proceselor de recrutare şi selecţie în timp, buget şi număr de persoane rămase în organizaţie, intervalul optim de timp şi numeroase altele asemenea).
• În cazul în care conflictele de muncă şi implicaţiile legale devin deranjante, mai ales dacă vorbim despre companii care nu beneficiază de prezenţa sindicală. În mod normal, dacă partea de administrare a personalului este făcută corect, iar legislaţia este respectată, nu există motivul unor conflicte de muncă rezolvabile cu ajutorul instituţiilor judecătoreşti.
Data viitoare lăsăm „poezia” şi inutilitatea deoparte, trecând la partea pragmatică şi la necesitatea asumării managementului HR.
Valentina Neacşu
Senior Consultant - ITex
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)